Comisia Europeană a prezentat, pe 17 septembrie, o țintă mai ambițioasă de reducere a emisiilor de carbon până în 2030, de cel puțin 55% comparativ cu  nivelurile din 1990, față de ținta de 40% propusă anterior. Această creștere ar urma să sprijine atingerea obiectivului ca Europa să devină neutră climatic până în 2050, în acord cu Pactul Ecologic european. Tehnologiile de captare, utilizare și/sau stocare a carbonului (CCU/CCS) vor juca un rol considerabil pentru a se atinge această țintă, în tranziția sectorului industrial și cel energetic spre emisii net-zero.

Tehnologiile CCS și CCU pot contribui semnificativ la reducerea emisiilor în industriile cu intensitate energetică ridicată și dificil de decarbonat, protejând astfel activitatea industrială, lanțurile valorice, locurile de muncă și stimulând, totodată, creșterea economică. Sunt tehnologii dovedite, disponibile deja și gata să contribuie la reducerea emisiilor de dioxid de carbon (CO2) atât în industrie, cât și în sectorul energetic, făcându-le sustenabile.

Astfel, pentru industrii precum cea chimică, metalurgică, de producere a cimentului, ceramicii, sticlei, dar și precum cea de procesare a gazelor naturale, captarea carbonului este esențială ca UE să își atingă țintele climatice, se arată pe zeroemissionsplatform.eu.

„Proiecte comerciale de CCS sunt operaționale din 1980, cu peste 260 milioane tone de emisii din activitatea umană captate și stocate peste 40 ani. Aplicată la procesele industriale și la centralele de producție a energiei, CCS poate să conserve și să decarboneze lanțuri valorice existente și cu intensitate energetică ridicată, aflate la fundamentul economiei europene și cu produse de la baza modului nostru de viață”, se arată în raportul A Trans-European CO2 Transportation Infrastructure for CCUS: Opportunities & Challenges.

De asemenea, hidrogenul decarbonat produs din gaze naturale cu CCS se așteaptă să aibă o contribuție importantă la atingerea țintelor UE de emisii net-zero. Tehnologia CCU este o modalitate cheie de a recicla CO2 și de a face combustibili ecologici și gaze sintetice.

Raportul The potential for CCS and CCU in Europe” (2019), coordonat de Asociația Internațională a Producătorilor de Petrol și Gaze Naturale (IOGP), precizează că:

Europa este bine poziționată pentru a beneficia de CCS și CCU datorită infrastructurii extinse de conducte, care poate fi folosită pentru a transporta CO2, hidrogen și metan sintetic, precum și alte gaze regenerabile și decarbonate. Europa are, de asemenea, o capacitate extinsă de stocare geologică a CO2 și expertiză în operațiuni submarine, cu țări ca Norvegia și Marea Britanie doritoare să permită accesul comun la facilitățile lor de stocare offshore a CO2-ului pentru industria din UE”.

Cum funcționează CCS

Pentru a înțelege mai bine cum funcționează această tehnologie a CCS, iată mai jos câteva explicații publicate pe site-ul Comisiei Europene:

  • Captarea carbonului și stocarea lui geologică este o tehnică de a colecta dioxidul de carbon emis din surse mari precum termocentrale, comprimarea și transportarea lui până la un loc potrivit de stocare, unde este injectat în subteran.
  • De asemenea, înainte ca CO2 emis de termocentrale sau alte surse să poată fi stocat, el trebuie să fie curățat de majoritatea substanțelor asociate. Aceasta nu este o tehnologie nouă, pentru că CO2 este în mod obișnuit separat și captat în procesele industriale. Apoi CO2 trebuie stocat în formă comprimată și transportat la locul sechestrării.
  • Dioxidul de carbon poate fi stocat în diverse formațiuni geologice, precum rezervoare de petrol și gaze naturale sau rezervoare saline adânci.

Cât timp poate fi astfel sechestrat? Un raport special al Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbări Climatice (IPCC) a concluzionat că rezervoarele corect selectate și gestionate pot „foarte probabil” să rețină peste 99% din CO2 sechestrat pentru mai mult de 100 de ani și „probabil” să rețină 99% din el pentru mai bine de 1.000 de ani, mai arată Comisia Europeană.

Cum funcționează CCU

Captarea Carbonului pentru Utilizare este o soluție alternativă stocării acestuia, după cum arată inclusiv și Comisia Europeană.

  • Volumele de carbon captate au potențialul de a fi utilizate la fabricarea combustibililor, a carbonaților, a polimerilor și a unor produse chimice.
  • Astăzi, dioxidul de carbon este folosit ca materie primă în mai multe industrii, fie că vorbim despre cea alimentară, despre aplicațiile medicale, sinteza ureei sau producerea de cauciuc.
  • O altă soluție la stocarea carbonului este utilizarea acestuia în unele procese de recuperare avansată a zăcămintelor de țiței (EOR) și gaze naturale (EOG).

Costurile ridicate și prejudecățile, o barieră în dezvoltarea CCS

„Deși componentele CCS sunt toate cunoscute și aplicate la scară comercială, sistemele integrate sunt noi. Costul captării și stocării rămâne o barieră importantă pentru dezvoltarea CCS. Componenta de captare în special este o parte scumpă a procesului. De pildă, în sectorul de producere a energiei, gazele de coș de la termocentralele pe cărbune sau pe gaze naturale au concentrații relativ reduse de CO2 (10-12% pentru cărbune și circa 3-6% pentru gaze naturale), astfel încât cantitatea de energie necesară pentru captarea acestor gaze face procesul costisitor”, mai explică oficialii de la Bruxelles.

Totuși, Comisia Europeană notează că, „dat fiind că se ating limitele teoretice ale eficienței și emisiile sunt inevitabile în anumite sectoare, CCS poate fi singura opțiune disponibilă pentru a reduce emisiile directe din procesele industriale la scara necesară pe termen lung. În sectorul de producere a energiei, CCS poate fi o tehnologie cheie pentru producția bazată pe combustibili fosili. Ar putea ajuta la balansarea unui sistem de electricitate care are cote tot mai mari de energie regenerabilă variabilă”.  

Potrivit unui articol al Global CCS Institute publicat în luna iulie a acestui an, astăzi se află în funcțiune 20 de facilități comerciale de dimensiune mare pentru CCS în operare. Combinate, acestea captează și depozitează permanent circa 40 de milioane de tone de CO2 pe an.

„Totuși, pentru a atinge țintele de atenuare a schimbărilor climatice, un număr estimativ de peste 2000 de facilități mari de CCS trebuie puse în funcțiune până în 2050”, notează Global CCS Institute.

De asemenea, infrastructura pentru CO2 este crucială pentru a obține o decarbonare la scară mare în industrie și sectorul energetic, se mai precizează pe zeroemissionsplatform.eu. Pe de altă parte, pe lângă provocările comerciale, „există un scepticism semnificativ privitor la CCS printre cei care nu cunosc multe despre această tehnologie”, precizează Global CCS Institute.

Cel mai adesea, îngrijorările țin de siguranța transportului și stocării CO2, în parte și din cauza unor prejudecăți fondate pe o slabă cunoaștere a tehnologiei. În acest context, guvernele au un rol important în a construi încrederea publică și înțelegerea necesității CCS în atingerea țintelor climatice.