Skip to main content

Resursele locale de petrol și gaze naturale au contribuit la dezvoltarea economiei și societății românești pentru mai bine de 110 de ani.

Datorită acestor resurse, România s-a putut mândri cu premiere la nivel european ce au condus la  progres economic, precum:

  • prima conductă de transport al gazelor naturale din Europa (1914)
  • primul oraş din Europa iluminat cu gaze naturale (1917)
  • prima țară din Europa care a utilizat gazele naturale în scopuri industriale (1933)

În prezent, această industrie rămâne unul dintre principalii susținători ai economiei locale și este unul dintre cei mai mari contribuabili la bugetul de stat, atât prin impozitele specifice sectorului (redevențe, impozite suplimentare pe profit), cât și prin dividende, ori taxele și impozitele generale.

De ce să producem gaze naturale în România?

Beneficiile principale ale susținerii industriei locale de gaze naturale înseamnă:

  • venituri însemnate la bugetul de stat
  • numeroase locuri de muncă mediu și înalt calificate
  • investiții ridicate pe termen lung
  • securitate energetică

Studiul intitulat „Contribuția industriei de petrol și gaze naturale la economia României” realizat de Consilium Policy Advisors Group (CPAG) în 2021 analizează contribuția semnificativă pe care acest sector l-a avut în economie în perioada 2017 – 2019. Studiul a luat în calcul doar o parte dintre cele mai mari companii din domeniu – respectiv 15 companii, pe un eșantion considerat reprezentativ.

*click pe poză pentru a vedea infograficul complet

Infograficul alăturat sintetizează această contribuție majoră:

Contribuția în economie a companiilor chestionate în studiul CPAG a fost de 1,8 – 2% din PIB pe an, între 2017-2019. Dacă analizăm comparativ cu alte sectoare gigant din economie, aceasta înseamnă:

  • 40% din contribuția sectorului agricol la PIB
  • 32% din contribuția sectorului IT&C la PIB
  • 67% din contribuția sectorului de intermediere financiară și asigurări la PIB

Cum doar unele dintre cele mai mari companii au fost incluse în studiu, impactul real al întregului sector românesc de petrol și gaze naturale asupra economiei este și mai mare, fără a lua în calcul efectele indirecte.

Nu în ultimul rând, susținerea și creșterea producției autohtone de gaze naturale se traduce în reducerea necesarului de import. Pe lângă îmbunătățirea securității energetice, reducerea importurilor înseamnă susținerea prin consum a locurilor de muncă în țară și o contribuție pozitivă la balanța comercială. Prin trecerea la exporturi, gazele naturale ar contribui la reducerea deficitului comercial al României, întărind astfel moneda națională, iar consumul vecinilor ar susține locuri de muncă în România.

Când imporți, plătești taxele în altă țară, plătești forța de muncă în altă țară, prosperitatea în altă țară.

Vasile Iugaexpert în sectorul energetic

Cum folosim gazele naturale

Producție de electricitate

  • Energia viitorului este energia curată, fără emisii de gaze cu efect de seră, care poate susține o economie decarbonată și sustenabilă pe termen lung. Gazul natural, prin proprietățile sale, este combustibilul de ales în susținerea tranziției energetice.
  • Cantitatea de energie electrică produsă de parcurile eoliene sau solare nu este întotdeauna suficientă pentru acoperirea consumului. Atunci când vântul nu bate sau soarele nu strălucește, sistemul electroenergetic are nevoie de surse flexibile de producere a energiei electrice pentru a acoperi rapid vârfurile de consum. Din acest punct de vedere tehnologiile pe bază de gaze naturale sunt cele mai indicate, datorită timpului de pornire mic, puterii minime tehnice scăzute, vitezei de variație a sarcinii (încărcare/ descărcare) mare.
  • Centralele electrice flexibile și eficiente pe gaz sunt un partener ideal pentru energiile regenerabile al căror aport în sistem fluctuează, susținând tranziția către un sistem energetic fără emisii de CO2.

Industrie

  • Gazul natural este folosit într-o varietate de procese industriale, atât ca materie primă, cât și ca sursă de căldură. Gazul ca materie primă este folosit la producerea fertilizatorilor, a farmaceuticelor, a plasticului și a materialelor textile, dar și a unei varietăți de produse chimice esențiale, precum amoniacul, metanolul, butanul sau propanul.
  • Gazul natural contribuie și la procesele industriale necesare pentru topirea, uscarea, coacerea sau finisarea unor produse, fiind o sursă eficientă de căldură pentru producerea sticlei, a oțelului, a cimentului, cărămizii și ceramicii, a gresiei, a hârtiei, a produselor alimentare, etc.

Transport

  • Vehiculele pe gaz natural emit cu 20-30% mai puțin CO2 decât mașinile convenționale. Datorită impactului redus asupra calității aerului în aglomerările urbane, vehiculele pe gaze naturale sunt utilizate în mod special în transportul comun urban.
  • Emisiile de SOx, NOx, monoxid de carbon și pulberile pot fi reduse în mod semnificativ prin utilizarea vehiculelor pe gaze naturale.

Încălzire

  • Gazul natural oferă soluții eficiente și accesibile de încălzire atât pentru consumatorii comerciali, cât și pentru cei casnici.
  • În ceea ce privește consumatorii casnici, România are un potențial important de dezvoltare a rețelelor de distribuție de gaze naturale în vederea asigurării accesului populației la energie sigură și curată.
  • Gazul natural este o sursă curată de energie, care susține confortul vieții noastre de zi cu zi.

Investiții în progres tehnologic

Investițiile în producția locală de gaze naturale au un impact puternic în economia României, prin locurile de muncă susținute, prin contribuțiile la bugetul de stat, prin crearea de oportunități de afaceri pentru alte industrii și servicii.

Producția de gaze naturale, în special din zăcămintele de mare adâncime și din cele offshore, necesită tehnologii de vârf și echipamente specializate, iar susținerea producției autohtone ar consolida profilul României ca lider regional în tehnologia petrolieră.

De exemplu, dacă vom fi printre primii care vom dezvolta proiectele offshore la mare adâncime, România are șansa de a crea la Constanța un hub tehnologic care să deservească și alte exploatări din regiune – din Turcia, Bulgaria sau din alte state riverane Mării Negre.

Crearea și susținerea locurilor de muncă înalt calificate

În orice industrie, oricât de tehnologizată și digitalizată ar fi, oamenii sunt resursa principală. Complexitatea sectorului de gaze naturale înseamnă și un necesar ridicat de specialiști înalt calificați, cum ar fi geologi, specialiști din diverse ramuri ale ingineriei, chimiști și alte specializări. Producția autohtonă de gaze naturale contribuie astfel la menținerea talentelor și a persoanelor înalt-calificate în țară.

Productivitatea muncii în petrol și gaze naturale este de peste patru ori mai mare decât productivitatea medie a muncii în economie.

Acest lucru explică într-o oarecare măsură impactul indirect și indus relativ mare pe care industria de petrol și gaze îl are asupra economiei, se arată în studiul „Contribuția industriei de petrol și gaze naturale la economia României” realizat de Consilium Policy Advisors Group (CPAG), în 2021.

În perioada 2017-2019, companiile chestionate din sectorul de petrol și gaze naturale (15 companii, pe un eșantion considerat reprezentativ) au angajat peste 24.800 de angajați. Aceasta a reprezentat 0,5% din totalul ocupării din economie sau mai mult de 25% din ocuparea cumulată în sectorul energetic.

Taxarea producătorilor de gaze naturale din România, cea mai mare din Europa

Taxarea specifică industriei gazelor naturale din România cuprinde redevențe și impozite suplimentare sectorului upstream – care include activitățile ce țin de explorare, dezvoltare, producție (exploatare propriu-zisă) și abandonare (lucrările pentru închiderea exploatării unui zăcământ, incluzând lucrările de refacere şi reabilitare a mediului).

În prezent, sistemul de impozitare a sectorului upstream de gaze naturale din România cuprinde:

01. Redevențe (Legea petrolului nr. 238/2004)

– stabilite în procent ce variază între 3,5% – 13% (progresiv în funcție de cantitatea produsă într-un trimestru calendaristic), aplicat asupra valorii producției

02. Impozitul asupra veniturilor suplimentare

obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale (O.G. nr. 7/2013);

03. Impozitul asupra veniturilor suplimentare

din producția offshore (Legea nr. 256/2018);

04. Contribuția datorată de titularii de licențe

în domeniul energiei electrice și gazelor naturale (O.U.G. nr. 114/2018, O.U.G. nr. 33/2007).

În sectorul de producție a hidrocarburilor, specialiștii recomandă ca termenii fiscali să țină cont de profilul zăcămintelor și să reflecte dificultățile de explorare, dezvoltare, extracție și aducere în piață a resurselor.

Activitatea offshore (în locații maritime) presupune, de regulă, riscuri, costuri, investiții mai ridicate decât în cazul activității onshore (în locații terestre), de aceea și nivelul de taxare ar trebui adaptat pe măsură.

  • Studii realizate de companii de consultanță în domeniu pentru Federația Patronală Petrol și Gaze au arătat că România aplică cele mai ridicate niveluri de taxare din Europa pentru producția de gaze naturale. Rezultatele contrazic astfel mitul taxării prea mici a producției locale.

TAXAREA PRODUCȚIEI OFFSHORE

Cumulând redevența cu impozitul specific, România a ajuns, în 2020, la o rată efectivă de impozitare a producției de gaze naturale offshore de 23%. Nivelul a fost de 4,3 ori mai mare decât media de impozitare specifică a gazelor naturale offshore la nivel european, care a fost de 5,3% în 2020, conform unui studiu realizat de compania de consultanță și audit PwC România („Analiza impozitării specifice producției de gaze naturale offshore din România în anul 2021”).

În contextul creșterii prețului gazelor naturale, rata efectivă de impozitare specifică a producției offshore din România a ajuns la 51% în anul 2021, reprezentând mai mult decât dublarea acesteia și de 10 ori mai mult decât media europeană din anul 2020.

Practic, în anul 2021 statul a colectat jumătate din veniturile realizate din producția de gaze naturale offshore, doar prin intermediul redevențelor și impozitului pe veniturile suplimentare offshore.

TAXAREA PRODUCȚIEI ONSHORE ȘI OFFSHORE

Cota de impozitare efectivă pentru producția de gaze naturale onshore și offshore a fost de 44% din venituri, în anul 2021. (sursa: studiu PwC Romania)

În 2018, nivelul de taxare aplicat în România sectorului upstream în ansamblu era cel mai mare din Europa, după cum a arătat un studiu realizat de Biriș Goran („Starea sistemului de impozitare specific sectorului upstream al gazelor naturale din România”, septembrie 2019).

  • Din analiza ratelor de impozitare efective la nivelul european, a reieșit că România are cea mai ridicată rată efectivă de impozitare specifică producției de gaze naturale, situându-se la un nivel aproape triplu față de media celorlalte state incluse în analiză (7,0% în anul 2017, respectiv 7,6% în 2018).

Studiul realizat de Biriș Goran pentru FPPG mai subliniază caracteristicile specifice industriei upstream a petrolului și gazelor naturale:

  • Costuri inițiale semnificative. Durată semnificativă de recuperare a investiției

Activitatea upstream a gazelor naturale presupune costuri semnificative în fazele inițiale (costurile cu activitățile de explorare, evaluare, investiții în echipamente și infrastructura necesară pentru dezvoltarea zăcămintelor) pe o perioadă în general îndelungată, urmate de o perioadă semnificativă de recuperare a costurilor după începerea producției (de un deceniu sau mai mult), aceste caracteristici fiind mai pronunțate în cazul exploatărilor offshore. Prin urmare, decizia de investiție în sectorul upstream necesită previziuni și aprecieri pe termen lung și foarte lung.

  • Incertitudine

În etapa de explorare, există întotdeauna riscul ca investitorii să nu identifice depozite exploatabile comercial (rata de succes fiind una destul de scăzută, de până la 25%). De asemenea, succesul activității upstream a petrolului și gazelor naturale (măsurat prin profitabilitatea acestuia) depinde în proporție foarte ridicată de evoluția prețurilor practicate la nivel internațional. Prețurile sunt volatile, necontrolabile și imprevizibile. În plus, o sursă de incertitudine o reprezintă și factorul politic, mai ales prin schimbări legislative (în special cele de ordin fiscal).

  • Asimetria informațională

Odată ce etapa de explorare este finalizată, în cazul în care sunt identificate rezerve comerciale și investițiile sunt efectuate, balanța de putere dintre investitori și autorități se schimbă semnificativ, întrucât, în lumina investițiilor considerabile efectuate până la acest moment, investitorii devin „captivi” (într-o anumită măsură, din punct de vedere economic, din cauza costurilor deja suportate). În plus, autoritățile primesc și toate informațiile relevante cu privire la rezultatele obținute de investitori în faza de explorare.

Există astfel o tendință generală observabilă ca anumite state să schimbe condițiile legislației și impozitării în domeniul upstream ulterior identificării de depozite ce pot fi exploatate comercial și realizarea investițiilor de infrastructură necesare de către jucătorii privați.

În aceste condiții, investitorii sunt mai degrabă atrași de jurisdicții ce asigură menținerea condițiilor agreate inițial pe întreaga durată de exploatare a proiectelor de investiții (un bun indicator în acest sens fiind stabilitatea istorică a legislației) – se mai arată în studiul realizat de Biriș Goran.

Sectorul energetic este unul dintre cei mai mari contribuabili la bugetul de stat. Totuși, pentru maximizarea beneficiilor, este nevoie de un echilibru între interesele statului și cele ale investitorilor. Când acesta se rupe, se ajunge la blocarea sau anularea proiectelor. 

  • Pe lângă asigurarea unui nivel de taxare care să încurajeze atragerea investițiilor în domeniu, este esențială asigurarea stabilității legislative și fiscale, capitol unde România s-a remarcat prin instabilitate ridicată.

Legislația cu impact asupra sectorului offshore de gaze naturale din România a fost modificată de peste 15 de ori în intervalul 2013 – 2020.

a arătat PwC România.