Vremea gazelor naturale nu s-a terminat și nici nu se va termina prea rapid. Industria gazelor naturale se reformează prin inovație, pentru a face față cu succes tranziției energetice și de a contribui la obiectivul de atingere a neutralității climatice. Iar una dintre tehnologiile de viitor la care gazele naturale pot juca un rol semnificativ, depășind statutul de combustibil „de tranziție”, este cea a hidrogenului. Cu rezerve însemnate de gaze naturale, România poate deveni un actor important pe piața hidrogenului, dacă va ști să joace această carte.

În cursa pentru dezvoltarea soluțiilor de decarbonare a economiilor pe termen lung, hidrogenul este văzut ca o tehnologie foarte promițătoare nu doar în Europa, ci în întreaga lume. De altfel, Comisia Europeană a adoptat în vara anului trecut o strategie pentru hidrogen.

Atenția de care se bucură este dată nu doar de potențialul său în reducerea emisiilor de carbon, ci și de versatilitatea sa. Hidrogenul poate fi utilizat ca materie primă, combustibil sau pentru transportul și stocarea de energie și are multiple aplicații în industrie, transport, energie și construcții.

„Prin urmare, oferă o soluție pentru decarbonizarea proceselor industriale și a sectoarelor economice în care reducerea emisiilor de carbon este atât urgentă, cât și greu de realizat. Toate acestea fac ca hidrogenul să fie esențial pentru a sprijini angajamentul UE de a atinge neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon până în 2050 și pentru efortul global de punere în aplicare a Acordului de la Paris, acționând în același timp în direcția unei poluări zero”,

a explicat Comisia Europeană, în comunicarea „O strategie pentru hidrogen: pentru o Europă neutră climatic”.

Această strategie va explora nu doar modul în care hidrogenul poate contribui la atingerea țintelor de neutralitate climatică, ci și modul în care va ajuta economiile statelor membre UE să se recupereze după impactul crizei COVID-19. Chiar dacă focusul principal este pe dezvoltarea hidrogenului regenerabil, nu sunt neglijate nici celelalte mijloace de obținere și utilizare a hidrogenului curat, cum este cel obținut din gaze naturale în asociere cu tehnologia de captare și stocare a carbonului.

Cum se obține hidrogenul

Înainte de a explora mai departe cum pot gazele naturale să contribuie la dezvoltarea acestui combustibil, iată o scurtă privire asupra modurilor în care se obține acum, dar și a avantajelor și dezavantajelor fiecăruia, folosind date publicate de World Energy Council (WEC), din studiul „New Hydrogen Economy – Hype or Hope? (Noua economie pe hidrogen, campanie publicitară sau speranță? – trad.)”

Mai întâi, ce este hidrogenul? Este primul element al tabelului periodic al lui Mendeleev, fiind totodată cel mai ușor, cel mai abundent și unul dintre cele mai vechi elemente chimice din univers.

Arderea unui kilogram de hidrogen eliberează de trei ori mai multă energie decât a unui kilogram de benzină și produce doar apă”, se arată în studiul citat. Totodată, WEC mai precizează că „hidrogenul poate fi produs utilizând procese diferite, iar sursa de energie folosită și metoda definesc dacă este, în mod informal, considerat gri, albastru sau verde”, arată WEC.

  • HIDROGENUL GRI – este cel produs din combustibili fosili (cărbune sau gaze naturale). În prezent, 96% din hidrogenul produs la nivel global este de acest tip. Principalele moduri de obținere sunt: reformarea cu abur a metanului și gazeificarea cărbunelui. Procesele sunt carbon intensive, motiv pentru care acceptanța socială este redusă, însă au un cost mic.  
  • HIDROGENUL ALBASTRU – este hidrogenul gri la care carbonul emis în timpul producerii este sechestrat prin captarea și stocarea carbonului (tehnologia CCS). Datorită emisiilor reduse de carbon, acceptanța socială este mai mare, însă la fel sunt și costurile – mai ridicate.
  • HIDROGENUL VERDE –  este hidrogenul cu emisii de carbon foarte scăzute sau zero, fiind obținut din surse de energie regenerabile prin procesul de electroliză a apei. Acceptanța socială a acestuia este cea mai ridicată, însă costurile foarte mari fac în prezent această tehnologie inaplicabilă la scară largă.

De altfel, Comisia Europeană afirma în vara anului trecut, într-o serie de întrebări și răspunsuri legate de această tehnologie, că „în prezent, nici hidrogenul din surse regenerabile, nici hidrogenul pe bază de combustibili fosili cu captură de carbon nu sunt competitive, din punctul de vedere al costurilor, cu hidrogenul bazat pe combustibili fosili”.

Pentru o implementare la scară largă a hidrogenului cu emisii reduse de carbon, este necesară o combinație între sprijin guvernamental susținut, progres tehnologic și investiții în dezvoltarea produsului și a infrastructurii de transport, dar e nevoie și de regulile jocului pentru crearea unei piețe de export a acestuia, arată WEC.

„Chiar dacă hidrogenul va deveni principala materie primă în următoarele decenii sau va livra servicii energetice specifice, are un rol de jucat în sistemele energetice ale viitorului”, conchide WEC.

Contribuție la creșterea economică și crearea de locuri de muncă

Industria de gaze naturale este pregătită pentru această transformare. În timpul dezbaterilor publice organizate de CE asupra Strategiei pentru hidrogen, asociația europeană EUROGAS a transmis că Europa ar trebui să construiască pe expertiza sectoarelor sale industriale și de producție, precum și pe aptitudinile muncitorilor și cercetătorilor săi atunci când vine vorba de aceste tehnologii noi legate de hidrogen.

„Acest lucru va facilita recuperarea economică post-Covid, cu un potențial mare de creștere economică și oportunități pentru crearea de joburi”, afirmă Eurogas.

„Cu tehnologiile actuale, poți reduce până la 90% din emisiile de carbon ale gazelor naturale, ceea ce e deja mult. Progresul tehnologic poate duce acest procent la 100%”, a declarat, într-un articol publicat de EurActiv, Luca Giansanti, Head of European Government Affairs în cadrul companiei italiene de energie ENI.

Potrivit acestuia, fondurile pentru cercetare și inovare în noile tehnologii pentru gazele cu emisii reduse de carbon vor fi esențiale.

Dincolo de contribuția la producerea hidrogenului curat, sectorul gazelor naturale poate ajuta și la susținerea infrastructurii de transport în domeniu. Aceeași rețea folosită pentru transportul gazelor naturale poate fi folosită pentru transportul noilor tehnologii pe bază de gaz, precum hidrogenul sau biometanul.

Așadar, sfârșitul gazelor naturale nu e aproape, ci dimpotrivă. Această resursă naturală va continua să joace un rol important într-un mix de tehnologii al viitorului.

Iar România, în prezent al doilea producător de gaze naturale la nivelul UE, nu ar trebui să stea departe de discuțiile care au loc la Bruxelles, pentru a avea un cuvânt important de spus cu privire la sistemul energetic al viitorului. Avem una dintre cele mai vechi industrii a gazelor naturale din lume, precum și o resursă umană calificată și profesionistă în domeniu.

De asemenea, valorificând resursele extrem de importante în Marea Neagră, poate deveni un actor important pe această piață aflată încă la început de drum, dar extrem de promițătoare. E nevoie însă de decizii inteligente la nivelul autorităților publice, astfel încât România să beneficieze la maximum de resursele sale, cu beneficii pentru toți: cetățeni, companii și mediul înconjurător.