România are un avantaj energetic pe care puține țări îl au: propriile resurse de gaze naturale, atât pe uscat (onshore), cât și în platoul continental al Mării Negre (offshore).
În 2021, România a avut o producție totală de gaze naturale de 8,9 miliarde metri cubi, conform datelor Comisiei Europene.
În prezent, România este al doilea mare producător din Uniunea Europeană de gaze naturale, după Olanda (21 miliarde metri cubi, în 2021).
De asemenea, grație producției interne, România are printre cele mai reduse grade de dependență de importurile de gaze naturale din UE. Astfel, resursele naționale au o contribuție majoră la asigurarea securității în aprovizionarea cu energie, un aspect esențial pentru securitatea națională a oricărei țări.
”De multe ori luăm energia ca pe un dat şi îi simţim importanţa numai în situaţii în care nu putem beneficia de ea. Totuși, energia este un element de bază pentru economie şi pentru viaţa noastră de zi cu zi, iar accesul la propriile resurse este fundamental pentru securitatea aprovizionării.
Christina VerchereCEO al OMV Petrom
Poziția României la marginea estică a NATO și UE, în zona tensionată geopolitic a Mării Negre, face cu atât mai important aspectul securității energetice.
Totuși, cu o istorie de exploatare îndelungată, zăcămintele de gaze naturale ale României au intrat în declin, deși companiile din domeniu fac anual investiții considerabile pentru stabilizarea producției.
„Deși România are o dependență relativ scăzută față de importurile de gaze naturale, din cauza exploatării intensive de la începutul secolului trecut până în prezent, rezervele actuale onshore sunt în declin. Majoritatea câmpurilor sunt mature și fragmentate, producția pe sondă fiind una dintre cele mai mici din Europa”.
Deloitte, studiul „Contribuția proiectelor de explorare și producție a hidrocarburilor din Marea Neagră la dezvoltarea economiei românești” (2018)
Dincolo de producția curentă, România dispune de resurse autohtone identificate, dar nevalorificate încă, și care, dezvoltate, ne-ar putea asigura întregul necesar pentru consum intern – un deziderat pentru a ne asigura securitatea aprovizionării cu energie, la cele mai mici prețuri posibile.
Cele mai importante resurse noi de gaze naturale au fost identificate în zăcăminte de mare adâncime, ceea ce presupune investiții ridicate și tehnologie complexă pentru valorificarea acestora.
Pentru zona onshore (pe uscat), este vorba despre zăcămintele descoperite de Romgaz în zona Caragele (județul Buzău), la adâncimi de peste 4.000 de metri – unde au fost identificate rezerve de circa 30 miliarde metri cubi.
În zona offshore, a Mării Negre, rezervele estimate sunt de circa 200 miliarde metri cubi, cele mai importante zăcăminte fiind relevate în perimetrul Neptun Deep. Domino-1, prima sondă de explorare în ape de mare adâncime din România care a confirmat prezența gazelor naturale, a atins o adâncime totală de peste 3.000 de metri sub nivelul mării.
„Creșterea producției se poate realiza prin investiții substanțiale în noi proiecte de explorare, în tehnologii mai perfomante care să contribuie la creșterea gradului de recuperare a gazului din zăcăminte, prin dezvoltarea de proiecte onshore și a celor offshore din Marea Neagră (evaluate la 180-200 mld. mc.), resurse care sunt în acest moment în atenția publică.”
FPPG, studiul „Oportunitatea gazelor naturale în sectorul rezidențial din România” (octombrie 2018)
Prin valorificarea resurselor offshore, România poate deveni cel mai mare producător de gaze naturale din UE, după închiderea zăcământului Groningen din Olanda.
„Prin valorificarea potențialului de hidrocarburi din Marea Neagră, România poate deveni un furnizor regional de securitate energetică”,
se arată în planul Strategiei Energetice a României 2020-2030, cu perspectiva anului 2050.
Pe lângă îmbunătățirea securității energetice, reducerea importurilor înseamnă susținerea locurilor de muncă în țară și o contribuție pozitivă la balanța comercială.
Prin trecerea la exporturi, gazele naturale ar contribui la reducerea deficitului comercial al României, întărind astfel moneda națională, iar consumul vecinilor ar susține locuri de muncă în România.
„România are și va continua să se bazeze pe un mix energetic echilibrat și diversificat, ceea ce oferă credibilitate pentru asigurarea pe termen lung a securității energetice a țării”,
menționează Guvernul, în proiectul Strategiei Energetice a României pentru perioada 2020-2030, cu perspectiva anului 2050.
Gazele naturale au o pondere importantă în totalul producției interne de energie primară, de circa 30%, datorită avantajelor numeroase pe care le prezintă:
De asemenea, gazele naturale sunt o resursă importantă pentru producerea de electricitate la nivel național. În 2021, ponderea acestei resurse a fost de 18%, fiind pe locul trei după energia hidro și cea nucleară, conform raportului de piață al Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).
Dată fiind maturitatea ridicată și productivitatea scăzută a zăcămintelor actuale, îndelung exploatate, e nevoie de investiții semnificative pentru a controla și reduce declinul producției, prin tehnologie tot mai sofisticată. Menținerea unei piețe libere a gazelor naturale, fără intervenții artificiale asupra prețurilor din partea autorităților, este o condiție esențială pentru realizarea investițiilor în acest sector.
Privind înapoi, una dintre cele mai importante schimbări la care România a trebuit să se adapteze a fost trecerea de la o viziune de dezvoltare a sectorului energetic bazată pe conceptul independenţei energetice, dominant până în 1989 și care presupunea descoperirea și valorificarea resurselor pe teritoriul național, la cel de securitate energetică. Noul concept a venit odată cu aderarea țării la Uniunea Europeană și a presupus tranziția la condiţiile de piață liberă.
Astfel, piața de energie din România a fost deschisă gradual către concurență, ca parte integrantă a conceptului de liberalizare a economiei naționale și de liberă circulație a bunurilor și serviciilor.
În particular, sectorul românesc al gazelor naturale a fost supus unui proces de restructurare profundă, având drept principali piloni:
În prezent, producția internă este asigurată de 10 companii, iar principalii doi producători – Romgaz și OMV Petrom – asigură peste 95% din producție, conform datelor publicate de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei.
De asemenea, numărul furnizorilor autorizați de gaze naturale se ridica, în ianuarie 2022, la 76 de companii. Fiind activități cu caracter de monopol, transportul (prin conducte de înaltă presiune) și distribuția de gaze naturale (prin conducte de joasă presiune) rămân activități reglementate, cu tarife aprobate de către ANRE. Operatorul sistemului național de transport este compania Transgaz, unde statul, prin Secretariatul General al Guvernului, este acționar majoritar. În sectorul de distribuție, în ianuarie 2022 erau licențiate pentru a desfășura această activitate 29 de companii. Pe segmentul de înmagazinare există doi operatori: Depogaz Ploiești – filială a Romgaz și Depomureș – operator privat.
O componentă esențială a procesului de deschidere a pieței de gaze naturale a fost renunțarea controlului statului (dereglementarea) asupra prețului de vânzare a resurselor din producția internă, conform regulilor europene de concurență. De asemenea, acest proces de liberalizare a presupus eliminarea graduală a restricțiilor care îi împiedică pe clienți să își schimbe furnizorul, astfel încât să se dezvolte concurența pe segmentul de furnizare. Pentru consumatorii industriali, piaţa a fost deschisă gradual începând cu anul 2007 și s-a finalizat în ianuarie 2015. Pentru consumatorii rezidenţiali, piaţa de gaze naturale a fost liberalizată începând cu februarie 2013 și s-a încheiat la 1 iulie 2020.
Liberalizarea integrală a pieței înseamnă că, din punct de vedere legal, toți consumatorii de gaze naturale au posibilitatea să își aleagă în mod liber furnizorii (dintre cei licențiați de ANRE) și să negocieze direct contracte de vânzare-cumpărare cu aceștia.
Liberalizarea pieţei de gaze naturale interne a avut în vedere următoarele beneficii:
Rețeaua de transport al gazelor naturale reprezintă o infrastructură critică pentru securitatea energetică a țării. Prin conductele de interconectare cu vecinii, prin proiectele de infrastructură de gaze naturale aflate în lucru sau planificate pentru dezvoltarea rețelei pe plan intern, dar și pentru conectarea la culoarele europene nord-sud și est-vest, România poate deveni un coridor european de transport al gazelor naturale.
Dintre proiectele majore de infrastructură finalizate de compania Transgaz, operatorul sistemului național de transport al gazelor naturale, se află dezvoltarea pe teritoriul României a conductei parte din Coridorul Bulgaria–România–Ungaria–Austria (BRUA) – Faza I, în 2020. Acesta a fost cel mai amplu proiect de infrastructură în domeniul gazelor naturale de după 1980, având o lungime de 484 km. Investiția a fost în valoare de 423 milioane euro, din care circa 40%, respectiv 180 milioane euro, au provenit din fonduri europene nerambursabile din cadrul Connecting Europe Facilities.
Punerea lui în funcțiune facilitează conectarea României la culoarele regionale de transport, precum Coridorul Vertical Grecia-Bulgaria-România, BRUA I fiind printre proiectele de interes comun ale Uniunii Europene. Prin realizarea acestuia, România poate facilita transportul gazelor naturale caspice spre Europa Centrală. BRUA I poate prelua o parte din resursele caspice transportate prin gazoductul TAP în terminalele de gaz natural lichefiat din nordul Greciei și, mai departe, prin Coridorul Vertical, în România, asigurând capacități de transport bidirecțional de 1,5 miliarde mc/an în/din direcția Bulgaria și 1,75 mld.mc/an în/din direcția Ungaria.
Un alt proiect major de investiții finalizat este gazoductul Ungheni-Chișinău, strategic pentru România și pentru Republica Moldova, contribuind la securitatea energetică a românilor de peste Prut.
De asemenea, pe 24 mai 2022, la Davos, Fondul de investiții al Inițiativei celor Trei Mări a semnat cu Transgaz un acord pentru a colabora în ceea ce privește construirea unei infrastructuri de gaze naturale în România. Având în vedere rezervele interne extinse de petrol și gaze naturale ale României, se anticipează că investițiile suplimentare în infrastructura de transport al gazelor naturale vor stimula dezvoltarea economică în regiune, sprijinind în același timp securitatea energetică europeană și tranziția energetică în regiunea celor Trei Mări. Valoarea totală a proiectelor se estimează a fi de până la 626 milioane euro. Aflați detalii AICI.
Pe lângă investițiile semnificative în construcția de infrastructură nouă de transport a gazelor naturale și locurile de muncă create, statutul de coridor de transport al României va aduce venituri suplimentare la bugetul de stat.
România are cea mai mare piață de gaze naturale din Europa Centrală. În acest context, următorul pas ar trebui să fie realizarea unui proiect ambițios: transformarea țării într-un hub gazier regional. Un hub regional de gaze ar face România și mai atractivă pentru investiții pe tot parcursul lanțului valoric, în producție, în infrastructură, în consum.
HUB-urile de gaze naturale sunt situate în centrul rețelelor de transport gaze naturale: conducte de transport gaze naturale, sisteme de înmagazinare gaze naturale, terminale de gaz natural lichefiat (GNL) etc. și sunt utilizate ca puncte centrale ale prețurilor pentru gazul natural.
Argumentele forte pentru care țara noastră poate găzdui un hub regional sunt că România:
Profitând de potențialul din Marea Neagră și de resursele onshore de mare adâncime, prin susținerea producției autohtone de gaze naturale, România poate atinge un nivel suficient de ridicat al producției interne pentru a deveni un furnizor de securitate energetică în regiune. O PIAȚĂ INTERNĂ SOLIDĂ ÎNSEAMNĂ ÎN PRIMUL RÂND UN GRAD RIDICAT DE SECURITATE ENERGETICĂ.
Conflictul dintre Rusia și Ucraina a reamintit care este valoarea diversificării surselor de aprovizionare cu energie și a adus securitatea energetică în prim-planul atenției guvernelor europene.
