Bd. Alexandru I. Cuza Nr. 44
București
Email
contact@gazderomania.ro

Etichetă: green deal

5 posts

Principiul după care Alina Popa, Director financiar și membru al Directoratului OMV Petrom, se ghidează pentru a-și conduce echipa se potrivește mănușă și în cazul studenților. Asadar, Federația Patronală Petrol și Gaze (FPPG), prin intermediul platformei Gaz de România, demonstrează că îi pasă de viitoarea generație de specialiști,  facilitându-le o serie de dialoguri cu manageri de top din industria de petrol și gaze naturale.

Alina Popa a fost invitata celei de-a 4-a ediții „Beyond Generations – Learning from experience”, iar dialogul cu studenții de la ASE a fost pe atât de cald și de deschis, pe cât de intransigentă poate fi funcția de Director financiar al uneia dintre cele mai importante companii din România. Ea le-a vorbit tinerilor despre viitorul acestei industrii, dar și despre transformările prin care va trece OMV Petrom pentru a putea pune umărul la obiectivul ambițios al “Green Deal”, de a face din Europa primul continent neutru din punct de vedere climatic, până în 2050.

Și, sigur, tot în contextul “Green Deal”, printre temele de interes s-a numărat și viitorul petrolului și al gazelor naturale.

Alina Popa le-a împărtășit studenților de la Academia de Studii Economice și câteva sfaturi despre cum să își găsească locul de muncă ideal, indiferent de vârstă, de domeniu sau de gradul de experiență dobândit.

În plus, le-a împărtășit și viziunea ei în ceea ce privește succesul unei echipe unite.

Comisia Europeană a prezentat, pe 17 septembrie, o țintă mai ambițioasă de reducere a emisiilor de carbon până în 2030, de cel puțin 55% comparativ cu  nivelurile din 1990, față de ținta de 40% propusă anterior. Această creștere ar urma să sprijine atingerea obiectivului ca Europa să devină neutră climatic până în 2050, în acord cu Pactul Ecologic european. Tehnologiile de captare, utilizare și/sau stocare a carbonului (CCU/CCS) vor juca un rol considerabil pentru a se atinge această țintă, în tranziția sectorului industrial și cel energetic spre emisii net-zero.

Tehnologiile CCS și CCU pot contribui semnificativ la reducerea emisiilor în industriile cu intensitate energetică ridicată și dificil de decarbonat, protejând astfel activitatea industrială, lanțurile valorice, locurile de muncă și stimulând, totodată, creșterea economică. Sunt tehnologii dovedite, disponibile deja și gata să contribuie la reducerea emisiilor de dioxid de carbon (CO2) atât în industrie, cât și în sectorul energetic, făcându-le sustenabile.

Astfel, pentru industrii precum cea chimică, metalurgică, de producere a cimentului, ceramicii, sticlei, dar și precum cea de procesare a gazelor naturale, captarea carbonului este esențială ca UE să își atingă țintele climatice, se arată pe zeroemissionsplatform.eu.

„Proiecte comerciale de CCS sunt operaționale din 1980, cu peste 260 milioane tone de emisii din activitatea umană captate și stocate peste 40 ani. Aplicată la procesele industriale și la centralele de producție a energiei, CCS poate să conserve și să decarboneze lanțuri valorice existente și cu intensitate energetică ridicată, aflate la fundamentul economiei europene și cu produse de la baza modului nostru de viață”, se arată în raportul A Trans-European CO2 Transportation Infrastructure for CCUS: Opportunities & Challenges.

De asemenea, hidrogenul decarbonat produs din gaze naturale cu CCS se așteaptă să aibă o contribuție importantă la atingerea țintelor UE de emisii net-zero. Tehnologia CCU este o modalitate cheie de a recicla CO2 și de a face combustibili ecologici și gaze sintetice.

Raportul The potential for CCS and CCU in Europe” (2019), coordonat de Asociația Internațională a Producătorilor de Petrol și Gaze Naturale (IOGP), precizează că:

Europa este bine poziționată pentru a beneficia de CCS și CCU datorită infrastructurii extinse de conducte, care poate fi folosită pentru a transporta CO2, hidrogen și metan sintetic, precum și alte gaze regenerabile și decarbonate. Europa are, de asemenea, o capacitate extinsă de stocare geologică a CO2 și expertiză în operațiuni submarine, cu țări ca Norvegia și Marea Britanie doritoare să permită accesul comun la facilitățile lor de stocare offshore a CO2-ului pentru industria din UE”.

Cum funcționează CCS

Pentru a înțelege mai bine cum funcționează această tehnologie a CCS, iată mai jos câteva explicații publicate pe site-ul Comisiei Europene:

  • Captarea carbonului și stocarea lui geologică este o tehnică de a colecta dioxidul de carbon emis din surse mari precum termocentrale, comprimarea și transportarea lui până la un loc potrivit de stocare, unde este injectat în subteran.
  • De asemenea, înainte ca CO2 emis de termocentrale sau alte surse să poată fi stocat, el trebuie să fie curățat de majoritatea substanțelor asociate. Aceasta nu este o tehnologie nouă, pentru că CO2 este în mod obișnuit separat și captat în procesele industriale. Apoi CO2 trebuie stocat în formă comprimată și transportat la locul sechestrării.
  • Dioxidul de carbon poate fi stocat în diverse formațiuni geologice, precum rezervoare de petrol și gaze naturale sau rezervoare saline adânci.

Cât timp poate fi astfel sechestrat? Un raport special al Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbări Climatice (IPCC) a concluzionat că rezervoarele corect selectate și gestionate pot „foarte probabil” să rețină peste 99% din CO2 sechestrat pentru mai mult de 100 de ani și „probabil” să rețină 99% din el pentru mai bine de 1.000 de ani, mai arată Comisia Europeană.

Cum funcționează CCU

Captarea Carbonului pentru Utilizare este o soluție alternativă stocării acestuia, după cum arată inclusiv și Comisia Europeană.

  • Volumele de carbon captate au potențialul de a fi utilizate la fabricarea combustibililor, a carbonaților, a polimerilor și a unor produse chimice.
  • Astăzi, dioxidul de carbon este folosit ca materie primă în mai multe industrii, fie că vorbim despre cea alimentară, despre aplicațiile medicale, sinteza ureei sau producerea de cauciuc.
  • O altă soluție la stocarea carbonului este utilizarea acestuia în unele procese de recuperare avansată a zăcămintelor de țiței (EOR) și gaze naturale (EOG).

Costurile ridicate și prejudecățile, o barieră în dezvoltarea CCS

„Deși componentele CCS sunt toate cunoscute și aplicate la scară comercială, sistemele integrate sunt noi. Costul captării și stocării rămâne o barieră importantă pentru dezvoltarea CCS. Componenta de captare în special este o parte scumpă a procesului. De pildă, în sectorul de producere a energiei, gazele de coș de la termocentralele pe cărbune sau pe gaze naturale au concentrații relativ reduse de CO2 (10-12% pentru cărbune și circa 3-6% pentru gaze naturale), astfel încât cantitatea de energie necesară pentru captarea acestor gaze face procesul costisitor”, mai explică oficialii de la Bruxelles.

Totuși, Comisia Europeană notează că, „dat fiind că se ating limitele teoretice ale eficienței și emisiile sunt inevitabile în anumite sectoare, CCS poate fi singura opțiune disponibilă pentru a reduce emisiile directe din procesele industriale la scara necesară pe termen lung. În sectorul de producere a energiei, CCS poate fi o tehnologie cheie pentru producția bazată pe combustibili fosili. Ar putea ajuta la balansarea unui sistem de electricitate care are cote tot mai mari de energie regenerabilă variabilă”.  

Potrivit unui articol al Global CCS Institute publicat în luna iulie a acestui an, astăzi se află în funcțiune 20 de facilități comerciale de dimensiune mare pentru CCS în operare. Combinate, acestea captează și depozitează permanent circa 40 de milioane de tone de CO2 pe an.

„Totuși, pentru a atinge țintele de atenuare a schimbărilor climatice, un număr estimativ de peste 2000 de facilități mari de CCS trebuie puse în funcțiune până în 2050”, notează Global CCS Institute.

De asemenea, infrastructura pentru CO2 este crucială pentru a obține o decarbonare la scară mare în industrie și sectorul energetic, se mai precizează pe zeroemissionsplatform.eu. Pe de altă parte, pe lângă provocările comerciale, „există un scepticism semnificativ privitor la CCS printre cei care nu cunosc multe despre această tehnologie”, precizează Global CCS Institute.

Cel mai adesea, îngrijorările țin de siguranța transportului și stocării CO2, în parte și din cauza unor prejudecăți fondate pe o slabă cunoaștere a tehnologiei. În acest context, guvernele au un rol important în a construi încrederea publică și înțelegerea necesității CCS în atingerea țintelor climatice.

Pandemia COVID-19 a adus multe incertitudini, însă, cu siguranță, un lucru nu s-a schimbat: ambiția UE de a deveni neutră climatic până în 2050. Pe lângă obținerea unor emisii zero nete de carbon, reducerea emisiilor de metan, al doilea gaz cu efect de seră ca importanță, contribuie la obiectivele de a menține temperatura în limitele setate de Acordul de la Paris.

Read more Un aer mai curat prin reducerea emisiilor de metan

Transportul joacă un rol vital în viața noastră de zi cu zi. Pe măsură ce parcurgem din ce în ce mai multe distanțe, amprenta de carbon a activităților noastre de transport crește. Gazele naturale sunt o sursă de energie matură și un releu tehnologic pentru sectorul transportului și tranziția către o societate cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Asigură o combustie curată și se bazează pe o tehnologie dezvoltată, accesibilă și competitivă, de aceea reprezintă una dintre soluțiile pentru o mobilitate cu emisii reduse de carbon.

Promovarea gazului natural, în stare lichefiată sau comprimată, ca sursă alternativă la carburanţii convenţionali, a fost inclusă inclusiv în strategia Uniunii Europene privind eficientizarea energetică şi scăderea emisiilor poluante, transpusă prin Directiva 2014/94/UE a Parlamentului European din 22 octombrie 2014 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (DAFI).

Aceste obiective pot stimula creșterea rolului gazelor naturale atât în transportul rutier, cât și în cel maritim. Gazele naturale sunt disponibile ca soluții pentru transport sub forma gazelor naturale comprimate (GNC) și a gazelor naturale lichefiate (GNL). În sectorul rutier, acestea pot fi utilizate atât la vehiculele mici (doar GNC), cât și la camionete, autobuze sau mijloace de transport greu de marfă (atât GNC, cât și GNL). GNL este un combustibil alternativ și pentru industria navală, datorită lipsei emisiilor de sulf.

Ținta Green Deal pentru transport

Transportul generează în prezent circa un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră din UE, potrivit datelor oficiale ale Comisiei Europene. În acest context, Green Deal urmărește o reducere a acestei cantități cu 90% până în 2050. Perioada de timp 2020 – 2030 aduce influențe de noi tehnologii, fără însă a elimina carburanții tradiționali de pe lista hidrocarburilor, ceea ce înseamnă că, în viitor, un mix echilibrat va asigura securitatea energetică și un transport sustenabil. Una dintre sursele promovate în cadrul mix-ului energetic este gazul natural, o sursă curată cu perspective eficiente pentru intervalul 2030 – 2050 în contextul decarbonizării, fiind o soluție de combustibil pentru o tranziție asumată.

Vehiculele care folosesc gaze naturale emit cu până la 23% mai puțin CO2 decât mașinile convenționale. Datorită impactului redus asupra calității aerului în aglomerările urbane, vehiculele pe gaze naturale sunt utilizate în mod special în transportul comun urban. De asemenea, emisiile de SOx, NOx și monoxid de carbon și pulberile în suspensie pot fi reduse în mod semnificativ prin utilizarea vehiculelor pe gaze naturale.

The Natural & bio Gas Vehicle Association (NGVA Europe), o asociație care promovează utilizarea gazelor naturale și regenerabile drept combustibil de transport, arată că gazele naturale oferă de asemenea sinergii importante cu biometanul din deșeuri și biomasă, ori cu gazul sintetic produs din energia eoliană sau fotovoltaică.

Decarbonarea transportului rutier a fost inițial așteptată prin folosirea biocarburanților și a electrificării. Recent însă, îngrijorările legate de sustenabilitatea biocarburanților au limitat folosirea lor. Gazele naturale folosite drept combustibil de transport reprezintă o tehnologie dovedită și ușor de folosit în motoarele convenționale cu combustie, arată asociația Eurogas, în studiul „The sustainable credentials of gas. A study of scenarios to 2050 by using PRIMES”. Pentru autovehicule, care sunt în general folosite pentru călătorii pe distanțe scurte sau medii, GNC prezintă un potențial mare, alături de motoarele hibride sau electrice. Pentru vehiculele grele de transport, care necesită o densitate energetică ridicată pentru a-și transporta marfa, electricitatea nu este potrivită, în schimb gazele naturale pot fi folosite sub forma GNC sau GNL, mai arată Eurogas.

GNC și GNL, printre combustibilii alternativi susținuți de UE

Directiva pentru dezvoltarea infrastructurii pentru combustibilii alternativi (2014/94/EU) le cere statelor membre să asigure o infrastructură minimă pentru combustibili alternativi precum electricitatea, hidrogenul și gazele naturale. Dezvoltarea pieței combustibililor alternativi a fost ținută pe loc de trei bariere principale, care au funcționat ca un cerc vicios: costul ridicat al vehiculelor, un nivel scăzut al acceptării de către consumatori, precum și lipsa stațiilor de realimentare.

Astfel, directiva a setat un cadru de reglementare pentru GNC care prevede că statele membre trebuie să asigure până la finalul lui 2020 instalarea unui număr suficient de puncte de încărcare accesibile public, cu standarde comune, astfel încât să permită circulația vehiculelor pe GNC atât în zonele urbane, cât și în cele suburbane, precum și în rețeaua principală TEN-T (Trans-European Transport Network). Directiva recomandă cel puțin un punct de încărcare la fiecare 150 km până la finele lui 2025, totuși acesta nu este o cerință obligatorie.

În privința GNL, Comisia Europeană arată că vehiculele pe gaze naturale/biometan oferă astăzi o tehnologie bine dezvoltată, cu performanțe echivalente celor pe carburanți convenționali. Astfel, pentru dezvoltarea LNG în sectorul rutier, directiva cere statelor membre să asigure un număr suficient de puncte de încărcare publice, cu standarde comune, pe rețeaua TEN-T. Directiva recomandă cel puțin un punct de încărcare la fiecare 400 km să fie instalat până la finele lui 2025, cerința nefiind obligatorie. Mai multe detalii despre acest lucru pot fi consultate în documentul Comisiei Europene intitulat „Alternative Fuels. Member State Country Fiches”.

La nivelul UE, tehnologia GNC a fost insuficient dezvoltată, piețele cu cel mai mare număr de vehicule pe bază de GNC aflate în circulație fiind Italia – de departe lider la acest capitol, Germania și Bulgaria, potrivit unui alt raport al Comisiei Europene, publicat în 2019.

Sursa: https://ec.europa.eu/transport/sites/transport/files/legislation/swd20190029.pdf

În rândul celor 27 de state membre, România se află abia pe locul 20, deși suntem o țară cu rezerve mari de gaze naturale, care ar putea fi utilizate în acest scop. Acest sector nu s-a dezvoltat pe plan local și din lipsa suportului guvernamental, direcționat momentan doar în zona de autovehicule electrice. Sprijinirea prin politici publice a tehnologiei GNC, respectiv GNL ca soluție de transport ar aduce numeroase beneficii pentru industria locală de gaze naturale, pentru consumatori și pentru mediu.

Gazele naturale vor continua să joace un rol-cheie în strategia de decarbonare a Uniunii Europene, prin înlocuirea capacităților actuale de producție a energiei pe bază de cărbune, dar și prin contribuția la crearea infrastructurii pentru hidrogen la costuri mai mici. A spus-o recent Frans Timmermans, Vicepreședinte Executiv al Comisiei Europene și comisar pentru Climă.

Potrivit acestuia, gazele naturale vor continua să își joace rolul în anumite părți ale Europei.

„Încetarea completă a sprijinului pentru infrastructura de gaze naturale va fi cu certitudine discutabilă, mai ales în regiunile care plănuiesc să extindă folosirea gazelor naturale pentru a înlocui cărbunele”, a afirmat acesta, citat de EUobserver.

Cred că acesta este un avertisment pe care trebuie să îl adaug”, a completat comisarul pentru Climă, în cadrul unei conferințe legate de relansarea economică verde a UE.

România, al doilea producător de gaze naturale ca mărime după Olanda din UE, după ieșirea Marii Britanii din spațiul comunitar, este unul dintre statele care vor miza masiv pe gaze naturale în eforturile sale de reducere a emisiilor de carbon din sectorul energetic. Acestea sunt unul dintre principalii factori care contribuie la creșterea temperaturilor pe Glob.

Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC) 2021-2030 trimis de autoritățile române la Bruxelles arată clar acest lucru.

Emisii de CO2 la jumătate față de cărbune

Importanța gazelor naturale este evidentă: în primul rând, emit în medie cu 50% mai puțin dioxid de carbon (CO2) decât cărbunele atunci când sunt arse în centrale de producție a energiei. În funcție de gradul de uzură a termocentralelor, diferența poate fi chiar mai mare.

Potrivit ultimelor date disponibile (Raportul Anual ANRE, 2017) incluse în PNIESC, emisiile specifice de CO2 s-au situat la 911,14 g/kWh pentru cărbune, respectiv la 407,04 g/kWh pentru gaze naturale, în 2017.

Astfel, planul de decarbonare propus de Complexul Energetic Oltenia, principalul producător de electricitate pe bază de cărbune, presupune înlocuirea și completarea, până în anul 2030, a 1.260 MW în centrale pe bază de cărbune cu 1.400 MW centrale pe gaze naturale și 300 MW energie regenerabilă (din energie solară). În plus, PNIESC prevede dezvoltarea unor capacități în regim de cogenerare de înaltă eficiență în producția de energie termică pentru sistemele centralizate de încălzire, tot pe bază de gaze naturale. În total, în perioada 2021-2030 ar urma să fie construită la nivel național, conform acestui plan, o capacitate totală de circa 2.900 MW în unități noi pe gaze naturale. Planul detaliat îl găsiți AICI.

Gazele naturale, „partener” pentru regenerabile

În ceea ce privește energia din surse regenerabile, România a propus Comisiei Europene, pentru atingerea nivelului de ambiție cu privire la ponderea energiei din surse regenerabile de 30,7% în anul 2030, instalarea unor noi capacități de energie eoliană de 2.302 MW și fotovoltaică de 3.692 MW. Pentru stabilitatea sistemului, „este nevoie de instalarea de capacități de back-up pe gaze naturale, capacități de stocare și utilizarea de tehnici inteligente de management a rețelelor electrice”, se precizează în PNIESC.

Dezvoltarea/modernizarea centralelor pe bază de gaze naturale este necesară și în contextul în care energia eoliană și solară reprezintă o sursă variabilă și nu asigură acoperirea cererii de energie, astfel încât acestea nu pot fi luate în calcul ca unice surse de producție a energiei electrice, mai ales în situații meteo extreme”, se mai arată în documentul menționat.

În 2019, scădere record a producției pe bază de cărbune

Strategia de decarbonare a României este în linie cu ceea ce se întâmplă la nivel european, unde capacitățile de producție a electricității pe bază de cărbune a cunoscut un declin fără precedent, în 2019. În doar un an, producția de energie pe bază de cărbune a scăzut cu 24% în UE și este acum la mai puțin de jumătate față de nivelul din 2007, conform raportului “The European Power Sector in 2019”.

Jumătate din capacitatea pe cărbune ieșită din producție a fost înlocuită cu energie eoliană și fotovoltaică, iar cealaltă jumătate a fost înlocuită cu producție pe gaze naturale, care a devenit mai competitivă pe fondul prețului mai mare al certificatele de CO2 și al prețurilor mai mici la gaze naturale.

Per ansamblu, producția de electricitate pe bază de gaze naturale a crescut cu 15% și a reprezentat 23% din producția totală de energie a UE, se arată și în Raportul trimestrial privind piața de gaze naturale publicat de Comisia Europeană. 

Așadar, gazele naturale vor juca un rol tot mai mare în tranziția spre o economie cât mai curată. Dincolo de producția de electricitate, acest combustibil neregenerabil mai poate avea numeroase aplicații – de pildă, în obținerea de hidrogen, considerat unul din cei mai importanți combustibili ai viitorului, dar și în transport.

E nevoie însă ca România să valorifice noile zăcăminte descoperite de care dispune pentru a acoperi în totalitate necesarul intern în creștere și a crește securitatea energetică.

„În acest sens, implementarea cu celeritate a cadrului legal necesar deciziilor finale de investiție în exploatarea resurselor de gaze naturale din zona Mării Negre reprezintă un obiectiv important pentru România”, se mai arată în PNIESC.

Rămâne de văzut dacă autoritățile vor și pune în practică acest deziderat.