Pandemia COVID-19 a adus multe incertitudini, însă, cu siguranță, un lucru nu s-a schimbat: ambiția UE de a deveni neutră climatic până în 2050. Pe lângă obținerea unor emisii zero nete de carbon, reducerea emisiilor de metan, al doilea gaz cu efect de seră ca importanță, contribuie la obiectivele de a menține temperatura în limitele setate de Acordul de la Paris.

Industria de petrol și gaze naturale este parte a acestui efort comun de diminuare a emisiilor, pentru a limita încălzirea globală, a reduce poluarea și a îmbunătăți calitatea aerului.  

De asemenea, credibilitatea utilizării gazelor naturale în procesul de decarbonizare a sistemelor energetice depinde de minimizarea emisiilor de metan.

Gazele naturale prezintă multiple beneficii.

Au un cost redus per unitatea de energie, asigură flexibilitate sistemului de producție a energiei electrice și asigură un acces continuu la energie.

Din punct de vedere climatic, sunt combustibilul fosil cu cele mai reduse emisii de carbon, care pot îmbunătăți rapid calitatea aerului înlocuind cărbunele.

În plus, companiile de top din domeniu au adoptat măsuri pentru limitarea emisiilor de metan (CH4), prin aderarea la tratate internaționale, prin inițiative voluntare de reducere a emisiilor și prin susținerea unor reglementări în domeniu.

Unele s-au angajat la un viitor cu emisii de metan aproape zero. De pildă, compania Shell, una dintre cele mai mari companii de petrol și gaze din lume, și-a stabilit ca țintă un portofoliu de activități cu emisii nete zero până în 2050 sau mai devreme.

Strategie pentru emisiile de metan, parte din Green Deal

Pactul Verde european (Green Deal) a identificat emisiile de metan ca fiind o problemă importantă și urgentă care necesită acțiune.

De aceea, Comisia Europeană (CE) lucrează la o strategie integrată în domeniu.

Documentul va sublinia modul în care UE plănuiește să reducă emisiile de metan, cu focus pe cele trei surse principale de emisii cauzate de om: agricultura, energia și deșeurile.

Pe lângă reducerea acestor emisii,  strategia urmărește să exploateze sinergiile între cele trei zone, precum producția de biogaz.

La nivelul UE, sectorul agricol contribuie cu peste jumătate din emisiile totale de metan, potrivit datelor prezentate de CE în Foaia de parcurs a strategiei. Chiar dacă au scăzut cu 21% din 1990, în ultimii 5 ani s-au înregistrat iar creșteri în acest sector.

Pe de altă parte, emisiile de metan sunt „mai dificil de monitorizat, verificat și raportat cu acuratețe, necesitând metodologii clare de a surprinde corect orice efort de diminuare”, arată CE, în documentul menționat.  

Sectorul energetic (cărbune, gaze naturale, petrol) se află pe cel de-al doilea loc, fiind, potrivit unor estimări, responsabile pentru 15-20% din emisiile totale de metan. În plus, reducerea emisiilor de metan din producția de gaze naturale va fi esențială, deoarece impactul climatic al emisiilor de metan este de cel puțin 34 de ori mai puternic decât al celor de CO2.

„În sectorul energetic, detectarea scurgerilor și programele de reparații, precum și abordarea <<superemițătorilor>> poate fi o acțiune foarte eficientă”, notează Comisia Europeană.

În medie, 5% din sursele poluante din sectorul energetic contribuie la 50% din emisii (engl. „super-emitters”).

Pe de altă parte, „UE importă cea mai mare parte a gazelor naturale pe care le consumă, iar majoritatea emisiilor de metan asociate cu gazele naturale sunt emise înainte să ajungă la granițele UE. De aceea e important pentru UE să combată emisiile de metan de-a lungul lanțului de aprovizionare cu energie”, mai susține CE.

Tranziția energetică va necesita investiții semnificative

În luna iulie, CE a deschis consultările pe marginea temei emisiilor de metan, tocmai ca viitoarea strategie să aibă în vedere punctele de vedere și contribuțiile publicului la această problemă importantă.

Asociația Internațională a Producătorilor de Petrol și Gaze Naturale (IOGP) a emis un punct de vedere, în care arată susținerea industriei europene pentru obiectivele de neutralitate climatică până în 2050.

„Sunt multe provocări pe drum pentru a atinge aceste obiective. Tranziția energetică va necesita investiții semnificative și schimbări de comportament, iar industria noastră este gata să contribuie la acestea”, se arată în poziția asociației.

Potrivit acesteia, metanul este al doilea cel mai important gaz cu efect de seră (GES), reprezentând circa 10% din emisiile totale de GES în 2017. De asemenea, are o durată de viață în atmosferă de 8-12 ani, mult mai scurtă decât a carbonului, care persistă timp de secole.

Totuși, industria de producție a gazelor naturale este dedicată puternic diminuării acestor emisii și deja a făcut mulți pași în acest sens, inclusiv prin măsuri de reducere a emisiilor de metan la arzătoare și ventilare (flaring and venting – n.ed.), dar și pe întreg lanțul valoric al gazelor naturale.

De altfel, comparativ cu 1990, emisiile totale de metan au scăzut cu 37% în 2016, arată IOGP, citând date ale Agenției Europene de Mediu.

Conform asociației, emisiile de metan din operațiunile industriei de gaze naturale au reprezentat 6% din emisiile totale de metan, echivalentul a 0,6% din emisiile totale de GES.

„Noile tehnologii, precum măsurătorile cu avionul, sateliții sau dronele, digitalizarea etc., vor ajuta la îmbunătățirea detectării, cuantificării, măsurării emisiilor de metan”, mai susține asociația. Puteți citi integral propunerea lor de măsuri pentru noua strategie privind metanul a Comisiei Europene AICI

Metanul regenerabil, sursă pentru transport curat

În ceea ce privește emisiile de metan din deșeuri, o soluție este captarea metanului și folosirea lui drept combustibil – și iată metanul regenerabil! Producția de biometan este procesul de a transforma deșeurile într-un combustibil verde local, care poate alimenta vehiculele pe gaz natural, arată gmobility.eu, o platformă a The Natural & bio Gas Vehicle Association (NGVA Europe). Mai multe despre acest subiect, găsiți AICI.

De altfel, în Europa, numărul fabricilor de biometan a crescut cu 51% în 2 ani, de la 482 în 2018 la 729 în 2020, arată ultima ediție a „Hărții europene a biometanului”, lansată de The European Biogas Association (EBA) și Gas Infrastructure Europe (GIE) (găsiți comunicatul AICI).

Germania are cea mai mare rată, cu 232 de fabrici, urmată de Franța (131) și Marea Britanie (80). O parte dintre acestea produc inclusiv gaz natural comprimat (GNC) sau lichefiat (GNL) bio.

Momentan, România nu se află pe această hartă, deși biometanul din deșeuri și biomasă oferă sinergii importante cu gazele naturale, după cum arătam în articolul precedent. Iar România are un potențial imens de a utiliza gazele naturale în această zonă a transporturilor.