România se află într-un moment decisiv în ceea ce privește consolidarea securității energetice pentru următoarele decenii. Are șansa de a deveni cel mai mare producător de gaze naturale din UE sau, dimpotrivă, riscă să ajungă să importe cel puțin 30-40% din necesarul intern de gaze naturale peste câțiva ani. Totul depinde de deciziile pe care autoritățile le vor lua în următoarele luni pentru asigurarea cadrului legal care să permită exploatarea zăcămintelor de gaze naturale din Marea Neagră. Aceste decizii vor influența definitiv ce se va întâmpla cu uriașele zăcăminte offshore de hidrocarburi: devin o iluzie și unul dintre cele mai mari eșecuri din istoria postdecembristă a României, ori devin un uriaș motor pentru economia țării. 

Potențialul Mării Negre este atât de mare, încât, dacă vor fi exploatate, resursele offshore ar putea propulsa România în poziția de cel mai mare producător de gaze naturale din UE, a declarat recent Franck Neel, membru în Directoratul OMV Petrom responsabil pentru activitatea Downstream Gas și președinte al Federației Patronale Petrol și Gaze (FPPG).

Dacă nu, vom deveni o piață de desfacere tot mai mare pentru furnizori externi, dat fiind că producția curentă este în declin, după decenii întregi de exploatare. Mai mult, politica energetică a României se axează pe gaze naturale în procesul de tranziție energetică, ca înlocuitor al cărbunelui pentru producția de electricitate și ca partener pentru energiile din surse regenerabile, având un rol major în stabilitatea sistemului energetic.

Prezent la Romanian International Gas Conference (RIGC) 2020, care a avut loc între 23 și 26 noiembrie, Niculae Havrileț, secretar de stat în cadrul Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri (MEEMA), a subliniat că, pentru România, gazele naturale sunt esențiale în procesul de tranziție și au o contribuție semnificativă la siguranța națională.

Și, totuși, România a fost mult prea lentă în a exploata resursele de gaze naturale ce există în Marea Neagră. „Vedem că voința politică și faptele sau măsurile efectiv luate nu sunt deloc în sinergie”, a afirmat Julian Bowden, Senior Visiting Research Fellow la Institutul pentru Studii Energetice de la Oxford, tot în cadrul RIGC 2020.

La rândul lui, europarlamentarul Marian-Jean Marinescu a declarat că resursele din Marea Neagră trebuie utilizate la maximum și ce s-a întâmplat în ultima perioadă cu blocarea utilizării rezervelor de gaze naturale este „inacceptabil pentru viitorul României”.

Turcia și Bulgaria pariază pe descoperirile de gaze naturale offshore

Dincolo de aspectele economice și de cele care vizează tranziția energetică, foarte importante sunt aspectele de securitate energetică, a declarat Adrian Badea, Vicepreședinte al FPPG, la webinarul „Petrolul în Noua Economie”. Pentru acest scop, al securității energetice, Turcia și Bulgaria mizează mult pe resursele de hidrocarburi descoperite în zonele lor economice din Marea Neagră. Deși România are o tradiție mult mai mare în exploatările offshore și specialiști foarte buni în acest sector decât aceste două țări, Turcia și Bulgaria au două atu-uri foarte importante comparativ cu noi: stabilitate legislativă și fiscală, precum și un regim fiscal mai competitiv. În plus, în Turcia există o voință politică majoră pentru exploatarea zăcămintelor uriașe pe care a anunțat că le-a descoperit în Marea Neagră.

Guvernul de la Ankara a anunțat în vara acestui an descoperirea „celor mai mari depozite de gaze naturale din istoria sa”, un câmp din Marea Neagră care ar conține 320 de miliarde metri cubi de gaze naturale. Locul unde au fost descoperite gazele naturale este perimetrul Tuna-1, amplasat aproximativ 150 de kilometri de coasta Turciei, la intersecția dintre frontierele maritime ale Bulgariei și României cu apele teritoriale ale Turciei și aproape de blocul Neptun Deep din România.

Ulterior, în luna octombrie, preşedintele turc Recep Erdogan a anunțat că a identificat rezerve suplimentare de 85 de miliarde metri cubi. Mai mult, conform declarațiilor publice, Turcia intenţionează să înceapă să utilizeze aceste resurse încă din 2023. Cu toate acestea, unii analişti externi au avertizat că Turcia nu are experienţă în producţia de hidrocarburi la adâncimi mari şi cel mai probabil va fi nevoită să se alieze cu o mare companie petrolieră pentru a putea exploata zăcământul.  În plus, „chiar dacă descoperirea va fi confirmată şi va fi dezvoltată, ar putea fi nevoie de patru până la şase ani pentru a ajunge în faza de producţie”, a afirmat John Bowlus, editor şef la Energy Reporters.

Provocările exploatărilor offshore de mare adâncime

Vasile Iuga, unul dintre cei mai reputați specialiști în domeniul energetic, arăta în  analiza „Provocările exploatărilor offshore de mare adâncime. Situația Mării Negre”, cât de complicate sunt proiectele de exploatare a rezervelor offshore de mare adâncime des­coperite în ultimii ani. Ceea ce caracterizează astfel de proiecte extrem de complicate sunt durata lungă a inves­ti­ţii­lor, valoarea foarte ridicată a acestora şi riscurile semnificative (de mediu, financiare etc.). De pildă, dacă ne uităm doar la in­ves­­tiții, în timp ce o sondă de explorare în zona on­shore matură costă între 5-10 milioane de dolari, ea poate să ajungă până la 100-180 de milioane de dolari în zona offshore de adâncime. Asta în condițiile în care rata de succes nu este ridicată – în medie până la patru din cinci sonde de explorare fo­ra­te sunt uscate sau descoperă resurse de hidrocarburi fără viabilitate economică.

În zonele offshore de mare adâncime se folosesc utilaje, platforme, echi­pamente sau nave foarte scumpe. O na­vă autonomă, care poate să foreze 50.000 de picioare de la nivelul mării pâ­nă la zăcământ, poate să coste în jur de 800 de milioane de dolari şi se închiriază cu 700.000 de dolari pe zi”, a arătat Vasile Iuga.

De aceea, dată fiind complexitatea extremă a acestor proiecte, ele sunt apanajul giganților petrolieri în domeniu, care dispun și de capacitatea financiară de a susține astfel de proiecte, și de tehnologie. Numai dacă ne uităm la perimetrul Neptun Deep, unde OMV Petrom s-a aliat cu gigantul american ExxonMobil, investițiile în faza de prospecțiuni și explorare au depășit 1,5 miliarde de dolari, conform datelor făcute publice de companii. Pentru sondele de explorare, a fost mobilizată una dintre cele mai mari nave de profil din lume – Ocean Endeavor, care a avut un parcurs fără precedent: ca să poată trece prin strâmtoarea Bosfor, acest gigant a avut nevoie de lucrări de dezasamblare la Palermo care au durat 73 de zile și de reasamblare la Constanța în 78 de zile.

Marea Neagră are particularități care cresc și mai mult investițiile obișnuite. Aciditatea foarte mare a apei, adâncimea foarte mare la care se forează – vorbim de o adâncime a apei de peste 1.000 de metri, după care forajul continuă sub pământ – majorează semnificativ costurile. În Bulgaria sunt implicați în explorările offshore lideri globali în domeniu, precum Shell și Total, cel din urmă fiind asociat cu OMV Petrom. De pildă, în vara anului trecut, sonda de explorare Khan Kubrat-1 săpată de gigantul anglo-olandez Shell la o adâncime a apei de 1.200 metri nu a identificat zăcăminte comerciale, astfel că lucrările au fost abandonate. Lucrările la forajul din perimetrul Tuna-1 al Turciei au fost finalizate după ce s-a ajuns la o adâncime de 4.775 de metri.

Resursele nu valorează nimic dacă nu sunt extrase

Începerea exploatărilor de gaze naturale din Marea Neagră ar trebui să fie următorul capitol în istoria României, cel mai mare producător din zonă / regiune din ultimii 100 ani. După ani întregi de amânări, e ultima clipă pentru luarea unor decizii favorabile acestei investiții majore. În timp ce la București decidenții încă stau pe gânduri, veștile de la Bruxelles sunt tot mai nefavorabile pentru industria gazelor naturale. Noile politici europene ar putea limita semnificativ utilizarea gazelor naturale, ceea ce va face investiții de o asemenea amploare aproape imposibile.

Iar România va fi o țară bogată în resurse, care însă nu vor mai fi exploatate niciodată, ci vor rămâne doar o mare iluzie ascunsă în pământ.