Bd. Alexandru I. Cuza Nr. 44
București
Email
contact@gazderomania.ro

Autor: Gaz de Romania

20 posts

România are o șansă extraordinară pe care puține țări din Europa o au: propriile resurse de gaze naturale și, mai ales, zăcămintele însemnate descoperite în Marea Neagră. Însă, în contextul noilor reglementări europene de sub umbrela Green Deal, care pun accentul pe energie verde, această fereastră de oportunitate s-ar putea închide pentru noi mai repede decât am dori.

Sistemul energetic în 2050 va fi complet diferit de cel de astăzi, anunța recent Frans Timmermans, Vicepreședintele Executiv al Comisiei Europene, responsabil pentru Green Deal (Pactul Ecologic european).

Și „la finalul drumului, nu va mai fi loc pentru cărbune, va fi foarte puțin pentru petrol și doar un rol marginal pentru gazele fosile”, a afirmat acesta, într-un discurs ținut la conferința anuală a Eurogas, asociație europeană a industriei de gaze naturale.   

Sectorul energetic este unul dintre principalii responsabili pentru emisiile de dioxid de carbon în UE, de aceea reglementările Comisiei Europene care vizează decarbonarea acestuia ocupă un loc crucial în pachetul legislativ conceput sub umbrela Green Deal. În acest sens,  discuțiile despre rolul gazelor naturale în viitoarea configurație a sistemului energetic sunt foarte aprinse, ținând cont de faptul că statele puternic dependente de cărbune în mixul energetic, precum Polonia și România, militează pentru susținerea în continuare a utilizării acestui combustibil în procesul de tranziție energetică.

De altfel, la reuniunea Consiliului European din decembrie anul trecut, în care s-a adoptat majorarea țintei de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de la 40% la 55% până în 2050 comparativ cu nivelurile 1990, liderii UE, inclusiv președintele României, au reafirmat că statele membre sunt libere să își decidă mixul energetic și să apeleze la tehnologii de tranziție, precum gazele naturale.

Generând la ardere jumătate din cantitatea de emisii de carbon pe care o produce cărbunele, gazele naturale pot contribui semnificativ la obiectivele climatice, fiind totodată o soluție flexibilă de producție a energiei electrice, cu avantaje certe pentru stabilitatea sistemelor energetice naționale. În plus, infrastructura de transport a gazelor naturale poate fi folosită pentru tehnologii ale viitorului din sector, precum hidrogenul sau biometanul. 

Timmermans: „Cel mai important pas este închiderea termocentralelor pe cărbune”

Pe de altă parte, în discursul ținut la finele lunii martie la conferința Eurogas, Timmermans a subliniat: „Vreau să fiu foarte limpede: combustibilii fosili nu au un viitor viabil. Iar asta e valabil și pentru gazele fosile, pe termen lung”. El a mai spus că „cel mai important pas care trebuie luat este închiderea termocentralelor pe cărbune”, adăugând că 21 de state membre au renunțat deja la cărbune sau au anunțat planuri în acest sens.

De altfel, pentru a sprijini acest proces de renunțare la cărbune, Comisia Europeană a lansat Mecanismul pentru Tranziție Justă, care se va axa pe regiunile și sectoarele cele mai afectate de tranziție, având în vedere dependența lor de combustibilii fosili – printre care și unele din România. Ministerul Finanțelor Publice a explicat că „acest Mecanism va mobiliza fonduri pentru investiții pentru perioada 2021-2027 și se va implementa prin trei piloni:

  • Fondul pentru o Tranziție Justă (Just Transition Fund – JTF);
  • schemă dedicată în cadrul InvestEU pentru atragere de investiții private;
  • facilitate de împrumut pentru sectorul public, în cadrul căreia Banca Europeană de Investiții va mobiliza investiții suplimentare pentru regiunile în cauză”.

Analiza Comisiei în cadrul Semestrului European 2020 (Anexa D a Raportului de țară: Orientarea investițiilor pentru Fondul de Tranziție Justă 2021-2027) a identificat 6 regiuni afectate în mod semnificativ de tranziția către o economie neutră din punct de vedere al emisiilor de gaze cu efect de seră. Acestea sunt ​​Hunedoara, Gorj, Galați, Mureș, Prahova și Dolj.

Programul Operațional Tranziție Justă 2021-2027 are o alocare orientativă de aproximativ 2,139 miliarde euro, din care 0,937 miliarde euro din JTF și 1,2 miliarde prin Next Generation EU, la care se adaugă cofinanțarea națională de 0,321 miliarde, finanțarea totală disponibilă ajungând la aprox. 2,460 miliarde euro. România miza pe fondurile uriașe puse la dispoziție prin acest mecanism inclusiv pentru trecerea unor centrale pe cărbune în unele pe bază de gaze naturale. În vara anului trecut, alături de alte 7 state central și est-europene (Bulgaria, Cehia, Grecia, Ungaria, Lituania, Polonia și Slovacia), a cerut CE să nu excludă proiectele pe gaze pentru finanțările din JTF. Totuși, în decembrie 2020, Consiliul European a anunțat că „Fondul pentru o tranziție justă nu va sprijini nicio investiție legată de combustibilii fosili, inclusiv de gazele naturale” (vedeți comunicarea AICI).

Taxonomia, decisivă pentru investițiile viitoare

Totuși, de departe, Taxonomia rămâne unul dintre cele mai importante acte legislative care va modela viitorul sectorului energetic al Uniunii Europene pentru următoarele trei decenii si care are  impact asupra sectorului gazelor naturale, fiind un sistem care clasifică investițiile pentru activități durabile. În varianta concepută anul trecut de către Comisia Europeană, Taxonomia făcea practic imposibilă calificarea investițiilor din fonduri europene pentru centralele noi pe gaze naturale. Cum? Impunând un prag al emisiilor de CO2 imposibil de atins prin tehnologiile actuale, respectiv de 100 grame CO2/KWh, în condițiile în care documentul de referință BREF BAT (cele mai bune tehnici disponibile) pentru instalațiile mari de ardere indică valori peste 350g de CO2e per KWh.

„Dorim să atragem atenția asupra limitelor de emisii recomandate de CE, care fac referire la producția de energie electrică din combustibili fosili gazoși sau lichizi, valori menite din start să descurajeze investițiile în astfel de tehnologii și resurse, nefiind bazate pe cele mai bune tehnologii (BAT) din domeniu. Conform datelor disponibile acum, emisiile centralelor electrice pe bază de gaze naturale, funcționale în regim optim în România, se situează în jurul valorii de 360 gCO2/kWh”, arăta, în decembrie anul trecut, Centrul Român al Energiei (CRE).

Organizația a explicat că, pentru a îndeplini limitele recomandate de CE, mixtul combustibilului utilizat ar trebui să conțină gaze decarbonate, cum este hidrogenul. În plus, mai există și alte aspecte de luat în calcul:

„Chiar dacă capacitățile actuale de generare permit utilizarea unui asemenea amestec de gaze decarbonate, acest aspect nu este încă validat în practică. (…) De asemenea, momentan în România și în regiune, nu există capacități comerciale de producere, transport și depozitare a gazelor decarbonate, cum este hidrogenul, această resursă fiind de perspectivă pe termen mediu sau lung”.

Găsiți punctul de vedere integral AICI.

Într-un nou draft al taxonomiei prezentat la finele lunii martie a acestui an, termocentralele pe gaze naturale care produc electricitate și căldură pot fi clasificate drept investiții verzi dacă înlocuiesc o altă instalație mai poluantă, reducând astfel cu cel puțin 50% emisiile generate pe KWh, conform EurActiv.com. De asemenea, termocentrala trebuie să fie operațională până în 2025, să poată folosi combustibili cu un conținut redus de carbon în viitor și să nu emită mai mult de 270 de grame CO2 echivalent pe KWh.

Pentru centralele care produc doar electricitate sau cele în cogenerare care nu înlocuiesc o alta mai poluantă, Comisia păstrează un nivel de 100 grame CO2 echivalent/KWh. Asta înseamnă că, pentru a se califica drept investiții sustenabile, noile centrale pe gaze naturale vor avea nevoie să adauge tehnologia de captare a carbonului, mai arată sursa citată.

E nevoie de dialog între stat și privat mai mult ca oricând

Așadar, la cum arată acum situația, România va avea dificultăți tot mai mari în a-și moderniza parcul extrem de învechit de termocentrale cu unele fiabile pe gaze naturale. În plus, și extinderea rețelei de distribuție a gazelor naturale va trebui să prevadă posibilitatea de a permite amestecul cu hidrogen în viitor. Acest lucru este prevăzut în Planul Național de Redresare și Reziliență trimis de autorități la Bruxelles, plan prin care România poate beneficia de circa 30 miliarde de euro până în  2026.

Legislația europeană se schimbă așadar rapid, iar România trebuie să își apere interesul cât mai mult, pentru a valorifica optim resursele de gaze naturale de care dispune, în beneficiul economiei naționale și al cetățenilor săi. Exploatarea acestor resurse nu doar că asigură venituri bugetare însemnate și locuri de muncă numeroase, dar ar putea permite poziționarea noastră ca un actor important în producția de hidrogen albastru, considerat o sursă de energie de bază a viitorului, ce poate fi folosit inclusiv pentru încălzire, transport și în industrie. Depinde de noi dacă vom reuși să avem o Strategie de țară prin care să  folosim inteligent resursele proprii.

Pentru a valorifica acest potențial și pentru a contura un viitor sustenabil, este necesară consolidarea colaborării între experții autorităților naționale și sectorul privat din România.

România este unul dintre cei mai vechi producători de țiței și gaze naturale din lume. Istoria exploatărilor se întinde la peste un secol distanță, dar astăzi, după perioade de exploatare intensivă a zăcămintelor, producția de pe uscat este în declin. Sub apele tulburi ale Mării Negre, însă, natura a creat rezervoare capabile să găzduiască resurse și rezerve importante de gaze naturale. Zăcămintele de aici sunt atât de promițătoare, încât ar putea face din România o nouă Norvegie. Depinde de noi ce facem cu aceste zăcăminte, ca ele să fie ori o bonanza (o comoară), ori o fata morgana (un vis frumos).

Pe uscat (onshore), România a fost prima țară din lume care a înregistrat oficial o producție de țiței, în anul 1857. În ceea ce privește gazele naturale, primele sonde care au condus la debutul producției naționale de gaze naturale au fost săpate în 1908, în localitatea Sărmășel (județul Mureș). 

Platforma petrolieră Gloria face primele căutări din Marea Neagră

Comparativ, în zona offshore, primele achiziții de date seismice în bazinul Mării Negre au început în 1969 și de abia în 1976, platforma petrolieră marină de foraj Gloria a săpat prima sondă de explorare (sursa: „Hidrocarburile din Marea Neagră – între provocări și riscuri”). Scopul acestor lucrări a fost creșterea producției naționale de hidrocarburi – adică de petrol și gaze naturale, prin accesarea potențialului din cadrul platformei continentale a Mării Negre.

„Inițial, Sonda 1 Ovidiu Est se afla într-o zonă în care apa avea o adâncime de 84 de metri. Platforma era proiectată pentru ape cu adâncimi maxime de 90 de metri și valuri înalte de 12 metri”, arată datele Asociaţiei Române a Concesionarilor Offshore din Marea Neagră (RBSTA).

Rezultatul a fost negativ, iar cel de-al doilea foraj a fost realizat în perimetrul XV Midia, rezultatul fiind din nou unul negativ. S-a făcut cea de-a treia încercare, în perimetrul XVIII Istria, unde sonda săpată într-o zonă de adâncime a apei de 50 de metri, a făcut primele descoperiri de țiței în cantități semnificative, în anul 1980 (Lebăda). Au urmat lucrări pentru realizarea primei platforme de producție, în 1984, dar și pentru conducta de transport al petrolului, lungă de 64 km, spre zona continentală. 

1987, debutul producției în Marea Neagră

Abia în 1987, deci la 11 ani de la debutul explorării, a fost înregistrată prima producție de hidrocarburi din Marea Neagră.

Ulterior, „după execuția a peste 100 de foraje de explorare, au mai fost descoperite câmpuri petrolifere și gazeifere noi: Sinoe (1988), Portița (1990), Doina (1995), Cobălcescu (1997), Pescăruș (1999), cu rezerve relativ mici. Pentru exploatare s-au construit, între 1988 și 2001, alte 6 platforme de producție amplasate pe șelful continental, la o adâncime a apei de până la 150 m. Platformele urmează un aliniament SV-NE, la cca 80 – 100 km depărtare de țărm”, se mai arată în lucrarea „Hidrocarburile din Marea Neagră – între provocări și riscuri”.

Lucrările de explorare au continuat, după 2001 fiind descoperite noi câmpuri petrolifere situate în zona șelfului. 

Structurile exploatate astăzi sunt aflate în ape de mică adâncime.

„În momentul de față, aproximativ 8% din producția de țiței și (gaz – n.ed.) condensat la nivel național provine din perimetre offshore, diferența fiind acoperită din producția onshore”, conform datelor Deloitte publicate în studiul „Contribuția proiectelor de explorare și producție a hidrocarburilor din Marea Neagră la dezvoltarea economiei românești”.

2009 și victoria istorică a României de la Haga

Un moment strategic pentru țară are loc în 2009, pe 3 februarie, când Curtea de la Haga a dat câștig de cauză României în disputa cu Ucraina pentru delimitarea maritimă a Mării Negre. 

„Pentru România, Hotărârea a fost un remarcabil succes diplomatic în istoria noastră recentă, prin recunoașterea jurisdicției și a drepturilor suverane ale țării noastre cu privire la 9.700 km2 de platou continental și zonă economică exclusivă în Marea Neagră”, arată Ministerul Afacerilor Externe (MAE).

De asemenea, acest succes a reprezentat „prima și unica extindere de jurisdicție suverană și drepturi suverane ale României de la Marea Unire din 1918”, mai explică MAE. În total, 40 de ani a durat soluționarea definitivă a diferendului politic dintre România și Ucraina privind delimitarea Mării Negre.

Astfel, „în prezent, zona offshore românească acoperă 22.000 de kilometri pătrați și atinge adâncimi de peste 1.000 metri”, arată Deloitte, în studiul menționat anterior. 

La scurt timp după victoria de la Haga, Agenția Națională pentru Resurse Minerale scoate la licitație concesionarea a 11 perimetre offshore prin Runda a X-a. Dintre cele 11 perimetre, cinci se aflau în zona proaspăt câștigată de România. Pe site-ul Asociației Române a Concesionarilor Offshore din Marea Neagră (https://rbsta.ro/ro/despre-noi/#cinesuntem) găsiți harta interactivă a perimetrelor offshore din România.

2012: consorțiul ExxonMobil-OMV Petrom face cea mai mare descoperire unică din Marea Neagră

Vara lui 2009 a marcat un alt moment extrem de important pentru istoria României: compania OMV Petrom a început, în parteneriat cu o subsidiară a gigantului american ExxonMobil, campania de explorare pentru evaluarea potențialului de hidrocarburi în perimetrul Neptun din Marea Neagră. În perioada 2009-2010, cele două companii au achiziționat mai mult de 3.000 de kilometri pătrați de date seismice 3D pe blocul Neptun, folosind tehnologie de ultimă oră. Lucrările au fost efectuate cu una dintre cele mai mari nave de achiziție seismică din lume, GeoCeltic (detalii, AICI).  

Între decembrie 2011 – martie 2012 ExxonMobil și OMV Petrom au forat sonda Domino-1, prima sondă de explorare în ape de mare adâncime din România, care a confirmat prezența gazelor naturale. Domino-1 a atins o adâncime totală de peste 3.000 de metri sub nivelul mării. Pentru aceste operațiuni a fost închiriată nava de foraj Deepwater Champion. În 2012, sonda Domino-1, identifică rezerve recuperabile de aproximativ 42-84 de miliarde de metri cubi de gaze naturale, „devenind astfel cea mai mare descoperire unică din Marea Neagră până astăzi”, după cum arăta Deloitte, în studiul realizat în 2018. 

Din noiembrie 2012 și până în iunie 2013, ExxonMobil și OMV Petrom au desfășurat o a doua campanie seismică 3D, acoperind peste 6.000 de kilometri pătrați în zona de mare adâncime a blocului Neptun. Aceasta a fost cea mai mare campanie de seismică 3D înregistrată în Marea Neagră (vezi AICI sursa).

În plus, cele două companii au procurat platforma Ocean Endeavor – una dintre cele mai dezvoltate tehnologic platforme de foraj din lume – pentru a relua forajul de explorare pe blocul offshore Neptun Deep. Platforma este proiectată să foreze în ape cu adâncimi de până la 2.400 de metri şi o adâncime totală de foraj de până la 10.600 de metri. Doar pentru mobilizarea acesteia, în 2014, costurile au fost uriașe, de peste 500 milioane de euro (găsiți detalii și filmul aducerii gigantului Ocean Endeavor în Marea Neagră – o operațiune fără precedent, AICI).

În 2015, consorțiul Lukoil-Pan Atlantic-Romgaz descoperă alte rezerve de circa 30 miliarde metri cubi. 

Așadar, grație tehnologiei ultramoderne și a unor investiții în explorare de circa 3,5 miliarde de dolari, zăcăminte uriașe pentru România au fost identificate în zona adâncă offshore. Cu toate astea, în continuare ele nu sunt accesibile. Nici acum, la aproape 10 ani de la descoperirea istorică din perimetrul Neptun Deep, autoritățile nu au răspuns cerințelor investitorilor de a asigura un cadrul fiscal atractiv, predictibil și stabil. Aceste condiții sunt absolut esențiale pentru investitori, care trebuie să aloce miliarde de euro pentru scoaterea acestor resurse la suprafață. 

Riscuri imense de a pierde proiectul Neptun Deep

„Marea Neagră poate deveni o mică Mare a Nordului, întrucât există aici zăcăminte de gaze de peste 200 de miliarde de metri cubi, însă pentru extracţia lor este nevoie de investiţii de 6-7 miliarde de dolari”, a declarat, la finele anului trecut, Sorin Gal, director general în cadrul ANRM (sursa AICI).

În lipsa unui cadru legislativ și fiscal competitiv, stabil și predictibil, deciziile finale de investiții au fost amânate, iar unii dintre investitori au început să se retragă. Peste toate acestea, a apărut pandemia de coronavirus, care a dus la prăbușirea cererii de combustibili și la scăderea cotațiilor petrolului. 

În plus, Pactul Ecologic european, cu obiectivele sale de mediu extrem de ambițioase pentru 2030 și 2050, pune presiune ridicată pe investițiile în combustibili fosili și creează un risc imens de a pierde proiectul Neptun Deep, după cum atrage atenția Federația Patronală Petrol și Gaze (detalii, AICI). Astfel, orice întârziere de implementare a modificărilor legislative necesare ar putea pune în pericol viabilitatea investițiilor.

Investitorii încă mai speră că statul va lua deciziile necesare, astfel încât nu doar industria petrolieră locală, afectată de pandemie, să se dezvolte de pe urma unui proiect de o asemenea anvergură precum Neptun Deep. 

În ceea ce privește beneficiile cuantificabile pe termen scurt, mediu și lung pe care demararea proiectelor din Marea Neagră le-ar avea asupra relansării și dezvoltării economiei românești, investițiile cumulate prognozate, în valoare de 15,7 miliarde USD, vor genera 71,3 miliarde USD contribuție la PIB, 26 miliarde USD venituri la bugetul de stat și 30.605 locuri de muncă anual (direct și indirect), conform studiului Deloitte (2018).

Mai mult decât atât, creșterea producției autohtone de gaze naturale va poziționa România drept un furnizor de securitate energetică la nivel regional, în contextul in care producția va depăși nevoile interne de gaze naturale.

Ce proiecte pot fi realizate din aceste venituri la bugetul statului pentru dezvoltarea României:

Prin deciziile pe care le vor lua în acest an, autoritățile vor decide valoarea resurselor estimate de peste 200 miliarde metri cubi din Marea Neagră: zeci de miliarde de euro sau … zero. 

Bibliografie:

„Hidrocarburile din Marea Neagră – între provocări și riscuri”, Nicolae Anastasiu (aprilie 2019)

„Contribuția proiectelor de explorare și producție a hidrocarburilor din Marea Neagră la dezvoltarea economiei românești”, Deloitte (mai 2018)

„11 ANI DE LA PROCESUL ROMÂNIEI LA HAGA, care a adus României 9.700 km2 de platou continental și zonă economică exclusivă”, Ministerul Afacerilor Externe (3 februarie 2020)

Vremea gazelor naturale nu s-a terminat și nici nu se va termina prea rapid. Industria gazelor naturale se reformează prin inovație, pentru a face față cu succes tranziției energetice și de a contribui la obiectivul de atingere a neutralității climatice. Iar una dintre tehnologiile de viitor la care gazele naturale pot juca un rol semnificativ, depășind statutul de combustibil „de tranziție”, este cea a hidrogenului. Cu rezerve însemnate de gaze naturale, România poate deveni un actor important pe piața hidrogenului, dacă va ști să joace această carte.

Read more Gazele naturale nu se „pierd”, ci se transformă: către o revoluție a hidrogenului

România are o putere foarte mare în Europa și în același timp o oportunitate uriașă pentru țară: propriile resurse energetice, în special cele de gaze naturale. Datorită acestora, suntem unul dintre statele din regiune cel mai puțin dependente de importurile de energie. În plus, un avantaj foarte mare este dat de mixul energetic echilibrat, ceea ce ne conferă un nivel ridicat de securitate energetică. Iar sursa cu cea mai mare pondere în totalul producției interne de energie primară o reprezintă gazele naturale.

„România are și va continua să se bazeze pe un mix energetic echilibrat și diversificat, ceea ce oferă credibilitate pentru asigurarea pe termen lung a securității energetice a țării”, arată Guvernul, în proiectul Strategiei Energetice a României pentru perioada 2020-2030, cu perspectiva anului 2050.

Graficul de mai jos, extras din Planul național integrat în domeniul energiei și schimbărilor climatice (PNIESC) publicat de Ministerul Energiei în 2020, arată că gazele naturale contribuie în medie cu 33% la mixul producției de energie primară în România, locul secund fiind ocupat de sursele de energie regenerabilă, iar locul trei, de combustibilii solizi.

Datorită acestor resurse, țara noastră are unul dintre cele mai mici grade de dependență de importuri din UE, după cum arată datele Eurostat (2020). Poziția noastră la marginea estică a NATO și UE, în zona tensionată geopolitic a Mării Negre, face cu atât mai important aspectul securității energetice.

România se poate mândri cu o istorie impresionantă în domeniul petrolului și gazelor naturale, fiind printre pionierii globali în extragerea acestor resurse. După mai bine de un secol de exploatare a gazelor naturale, producția existentă ne plasează pe locul secund în UE în topul producătorilor.

La acestea se adaugă zăcămintele abundente descoperite în Marea Neagră, care, dacă vor fi exploatate, nu doar că vor securiza integral nevoile de gaze naturale ale țării, dar ne pot transforma într-un furnizor important de securitate energetică în regiune. 

Prin valorificarea potențialului de hidrocarburi și offshore al surselor regenerabile din Marea Neagră, România poate deveni un furnizor regional de securitate energetică”, se precizează în proiectul Strategiei energetice a României pentru perioada 2020-2030, cu perspectiva anului 2050.

De la independență energetică la condiții de piață liberă

Pe de altă parte, „piețele internaționale de energie se află într-o schimbare dinamică și complexă pe mai multe dimensiuni: tehnologică, climatică, geopolitică și economică”, se mai menționează în document.

Una dintre cele mai importante schimbări la care România a trebuit să se adapteze a fost trecerea de la o viziune de dezvoltare a sectorului energetic bazată pe conceptul independenţei energetice, dominant până în 1989 și care presupunea descoperirea și valorificarea resurselor pe teritoriul național, la cel de securitate energetică. Noul concept a venit odată cu aderarea țării la Uniunea Europeană și a presupus tranziția la condiţiile de piață liberă.

„Astfel, principala provocare pentru sectorul energetic constă în reconfigurarea sistemului energetic și reformarea pieței de energie pentru a putea face faţă competiţiei de piață”, arată Strategia energetică națională.

Acest lucru a presupus și deschiderea tot mai mare a pieței interne către țările vecine, prin interconectări sau fluxuri bidirecționale, care să permită atât importul, cât și exportul de gaze naturale. Libera circulație permite diversificarea surselor de aprovizionare, posibilitatea de a cumpăra din regiune, dacă sunt oportunități de prețuri mai mici, volume mai mari ce pot fi tranzacționate pe piața locală și, în consecință, o concurență mai mare între furnizori. În plus, oferă și răspunsuri la situații de criză în aprovizionare.

Interesul României: de a folosi gazele naturale în procesul de tranziție

De asemenea, cea mai mare provocare pentru sectorul energetic românesc este adusă acum de tranziția energetică spre o Europă neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon până în 2050. Gazele naturale pot juca un rol esențial aici. Nu doar că sunt combustibilul fosil cel mai curat, dar sunt o resursă de care România dispune intern și care pot contribui la tranziția spre o economie cu emisii reduse de carbon, prin contribuția pe care o pot avea atât în sectorul energetic, cât și în transporturi sau industrie.

De aceea, la reuniunea Consiliului European din 11 decembrie 2020, unde liderii UE au ajuns la un acord pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puţin 55% până în 2030 față de 1990, președintele României, Klaus Iohannis, a precizat că „România s-a asigurat că interesele sale sunt acoperite, inclusiv prin menținerea deciziei asupra mixului energetic național și utilizarea gazului în procesul de tranziție”.

Cu circa 80% din grupurile termoenergetice din țară având durata de viață depășită, sectorul energetic trebuie să se modernizeze cu noi capacități de producție bazate pe tehnologii de vârf nepoluante sau mai puțin poluante.

În acest sens, investiţiile în producerea de energie cu emisii scăzute de carbon, prin înlocuirea cărbunelui cu gazele naturale și surse regenerabile de energie, precum și construcţia de centrale de cogenerare de înaltă eficienţă, în tehnologie cu ciclu combinat cu funcţionare pe gaze naturale, sunt considerate prioritare în Strategia energetică a României.

Dincolo de acest aspect al decarbonării, centralele flexibile pe gaze naturale pot acoperi rapid vârfurile de consum, balansând producția intermitentă de electricitate din surse regenerabile, având astfel un rol activ în securizarea aprovizionării cu electricitate a țării.

În Planul Național integrat în domeniul energiei și schimbărilor climatice (PNIESC) se menționează că, pe dimensiunea securității energetice, Comisia Europeană a recomandat o descriere a măsurilor de sprijin care facilitează îndeplinirea obiectivelor din domeniul securității energetice, cu accent pe diversificarea surselor de energie și reducerea dependenței energetice.

Ministerul Energiei precizează în PNIESC că, pentru a asigura securitatea energetică la nivel național, România a luat sau se angajează să ia măsuri în ceea ce privește diversificarea resurselor, respectiv:

– Implementarea cu celeritate a cadrului legal necesar deciziilor finale de investiție în exploatarea resurselor de gaze naturale din zona Mării Negre;

– Adoptarea Planului de decarbonare propus de Complexul Energetic Oltenia, principalul producător de energie electrică pe bază de cărbune – cu scopul de a asigura o tranziție sustenabilă către o producție de energie electrică cu emisii reduse de carbon.

„Acesta reprezintă un proiect de investiții prioritar în strategia energetică, întrucât generează un impact pozitiv asupra emisiilor de CO2 în producerea de energie electrică și contribuie la asigurarea securității energetice și reducerea dependenței de resursele energetice externe”.

Cogenerarea, cea mai eficientă modalitate de a încălzi zonele urbane

De asemenea, gazele naturale pot juca un rol considerabil într-un alt domeniu extrem de important și care are nevoie de reformare urgentă: încălzirea centralizată. Deși în România acest sector a cunoscut o degradare permanentă din 1990 încoace, în lipsa investițiilor, în Europa tendința este de a sprijini cogenerarea, care s-a dovedit a fi cea mai eficientă modalitate de a încălzi zonele urbane. Centralele în cogenerare pe gaze naturale pot atinge o eficiență de până la 95%, așadar sunt cea mai eficientă soluție pentru reducerea emisiilor în sectorul încălzirii centralizate.

Cuvinte-cheie: Stabilitate, predictibilitate, atractivitate

Pe de altă parte, în tot acest tablou, trebuie luat în calcul un aspect foarte important: și anume că majoritatea zăcămintelor de gaze naturale sunt mature și înregistrează un declin al producției. Iar orice moleculă în minus din producția internă trebuie compensată de importuri.

Pentru a combate declinul natural al producției, este nevoie de investiții uriașe. Proiectele de exploatare offshore de mare adâncime au nevoie de câteva miliarde de euro pentru a fi investite doar în faza inițială, până la începerea propriu-zisă a producției. De asemenea, pe uscat, zăcămintele potențiale sunt la adâncimi mari, la care nu s-a forat până acum. Pentru a ajunge la ele, e nevoie din nou de tehnologii costisitoare și miliarde de euro investite.

De aceea, stabilitatea, predictibilitatea legislativă și un mediu fiscal atractiv sunt condiții esențiale pentru a asigura securitatea energetică a României.

Digitalizarea vine la pachet și cu o serie de semne de întrebare. Printre ele se numără și cele care se referă la viitorul forței de muncă.

„Vor fi oamenii înlocuiți de roboți?”

Adevărul este undeva la mijloc, pentru că digitalizarea va prelua într-adevăr o parte dintre atribuțiile oamenilor, dar nu pentru a-i lasă pe aceștia fără locuri de muncă, ci pentru a le oferi ocazia să se dezvolte și să avanseze în carieră.

Federația Patronală Petrol și Gaze (FPPG) vine în întâmpinarea tinerilor facilitând-le o serie de discuții cu manageri de top din industrie, menite să le clarifice toate aceste aspecte, prin intermediul platformei Gaz de România.

La cea de-a 5-a ediție a întâlnirilor „Beyond Generations – Learning from expericence” Franck Neel, Membru al Directoratului OMV Petrom responsabil pentru activitatea Downstream Gas, le-a împărtășit studenților de la Universitatea Politehnica București viziunea sa asupra nevoii de digitalizare în contextul competitivității, fără însă a lăsa la urmă resursa umană, de altfel extrem de importantă pentru viitorul companiei.

Și pentru că le-a vorbit tinerilor despre competitivitate, Franck Neel le-a povestit despre propria lui experiență profesională și despre competiția în care a fost cu el însuși în permanență pentru a se autodepăși constant. Le-a împărtășit fiecare pas făcut în cei 25 de ani de carieră, de când a plecat din Franța, până a ajuns la vârful uneia dintre companiile de top din România.

Mai mult decât atât el le-a oferit studenților și o serie de recomandări care să îi ajute să avanseze în carieră.

Însă, odată avansat în carieră și ajuns într-o poziție de management, orice leader trebuie să știe să își conducă oamenii eficient. Dar pentru a face asta trebuie, în primul rând, să le cunoască nevoile și să știe cum să îi motiveze. Franck Neel le-a împărtășit tinerilor viziunea lui despre valorile unui bun manager, dar și despre modul în care acesta își poate forma o echipă pe care se poate baza în drumul spre succes.

România se află într-un moment decisiv în ceea ce privește consolidarea securității energetice pentru următoarele decenii. Are șansa de a deveni cel mai mare producător de gaze naturale din UE sau, dimpotrivă, riscă să ajungă să importe cel puțin 30-40% din necesarul intern de gaze naturale peste câțiva ani. Totul depinde de deciziile pe care autoritățile le vor lua în următoarele luni pentru asigurarea cadrului legal care să permită exploatarea zăcămintelor de gaze naturale din Marea Neagră. Aceste decizii vor influența definitiv ce se va întâmpla cu uriașele zăcăminte offshore de hidrocarburi: devin o iluzie și unul dintre cele mai mari eșecuri din istoria postdecembristă a României, ori devin un uriaș motor pentru economia țării. 

Read more Zăcămintele din Marea Neagră, la răscruce: vor rămâne o iluzie sau vor deveni un uriaș motor pentru economia României

Principiul după care Alina Popa, Director financiar și membru al Directoratului OMV Petrom, se ghidează pentru a-și conduce echipa se potrivește mănușă și în cazul studenților. Asadar, Federația Patronală Petrol și Gaze (FPPG), prin intermediul platformei Gaz de România, demonstrează că îi pasă de viitoarea generație de specialiști,  facilitându-le o serie de dialoguri cu manageri de top din industria de petrol și gaze naturale.

Alina Popa a fost invitata celei de-a 4-a ediții „Beyond Generations – Learning from experience”, iar dialogul cu studenții de la ASE a fost pe atât de cald și de deschis, pe cât de intransigentă poate fi funcția de Director financiar al uneia dintre cele mai importante companii din România. Ea le-a vorbit tinerilor despre viitorul acestei industrii, dar și despre transformările prin care va trece OMV Petrom pentru a putea pune umărul la obiectivul ambițios al “Green Deal”, de a face din Europa primul continent neutru din punct de vedere climatic, până în 2050.

Și, sigur, tot în contextul “Green Deal”, printre temele de interes s-a numărat și viitorul petrolului și al gazelor naturale.

Alina Popa le-a împărtășit studenților de la Academia de Studii Economice și câteva sfaturi despre cum să își găsească locul de muncă ideal, indiferent de vârstă, de domeniu sau de gradul de experiență dobândit.

În plus, le-a împărtășit și viziunea ei în ceea ce privește succesul unei echipe unite.

Să fii furnizor de energie este un privilegiu, dar și o mare responsabilitate, deoarece nimeni nu va fi bucuros dacă nu se aprind luminile, dacă nu își poate încărca telefonul sau dacă nu există carburant la stația de alimentare, spune Christina Verchere, CEO al OMV Petrom, cea mai mare companie de energie din Europa de Sud-Est.

„Totodată, dezvoltarea resurselor naturale are un efect economic de multiplicare imens pentru o țară. Securitatea energetică este primul dintre acestea. (…) În plus, dacă nu le producem, ele nu vor aduce nimic în economie, nu vor genera locuri de muncă și nici venituri suplimentare la bugetul de stat, care cred că are mare nevoie de contribuții”, a mai afirmat Directorul General Executiv al OMV Petrom.

Declarațiile au fost făcute în cadrul unei întâlniri cu studenții de la Academia de Studii Economice (ASE) din București, cărora Christina Verchere le-a împărtășit din experiența acumulată până acum în funcții de management în sectorul de petrol și gaze, dar și despre importanța acestui domeniu strategic la nivel global. Întâlnirea face parte din seria de dialoguri „Beyond Generations – Learning from experience” între seniorii industriei și tineri, derulată de Federația Patronală Petrol și Gaze (FPPG), prin intermediul platformei Gaz de România.

Absolventă la rândul ei a unui program de master în Științe Economice, la Universitatea Aberdeen din Scoția, Christina Verchere și-a început cariera în 1993 şi a lucrat mai mult de 20 de ani într-una din cele mai mari companii de petrol și gaze din lume, unde a deținut numeroase poziții de conducere în Marea Britanie, SUA, Canada și Indonezia. Între 2012-2014, a ocupat funcția de Președinte regional al BP pentru Canada cu sediul în Calgary, iar între 2014 – 2018 a ocupat funcția de Președinte regional pentru Asia Pacific, cu sediul în Jakarta, Indonezia. A fost numită Director General Executiv şi Președinte al Directoratului OMV Petrom începând cu 1 mai 2018.

Din dialogul purtat între Christina Verchere cu studenții de la ASE, vă prezentăm în materialele video următoare cele mai importante declarații.

Despre Leadership:

„Dacă ai un rol de lider, ești în management, trebuie neapărat să îți placă oamenii. Și motivul pentru care spun acest lucru este că suntem toți foarte diferiți în modul în care ne comportăm și trebuie să poți fi în măsură să faci față la multe stiluri, personalități și comportamente diferite și să îți placă. Pentru că de fapt obții rezultate prin oameni și lucrezi prin oameni”, le-a transmis ea studenților de la ASE București. În plus, e nevoie de hotărâre și efort susținut, dar și de pasiune.

„Cred cu tărie că performanța este cea care vă oferă următoarea oportunitate. Cu cât faci mai multe în modul cel mai remarcabil, cu atât mai multe oportunități vor apărea în calea ta și atunci când ai mai multe oportunități trebuie să-ți dai seama clar pe care vrei să o fructifici”, mai este unul dintre sfaturile oferite tinerilor de către Christina Verchere.

Despre noile tehnologii și inovații

Ce rol are inteligența artificială în dezvoltarea sectorului de petrol și gaze naturale? Evoluția digitală în acest domeniu este fundamentală, pentru că ea contribuie la o mai bună înțelegere a resurselor de hidrocarburi disponibile în subteran și, implicit, la creșterea producției. Pentru oameni, este o tranziție dificilă, însă care oferă multe oportunități.

Despre importanța exploatării gazelor din Marea Neagră

Multe țări nu dispun de resursele energetice pe care le are România și dedică mult efort pentru a se asigura de unde va proveni energia lor. Dacă nu dezvoltăm proiectele din Marea Neagră în 4-5 ani, cantitatea de gaze naturale importată va ajunge la 30-40% din necesar. Dacă vor fi exploatate, vor aduce beneficii nu doar pentru securitatea energetică a țării, ci și beneficii economice, contribuind totodată la tranziția energetică.

„Și sunt aici, depinde de noi să le dezvoltăm”, a mai punctat Christina Verchere, CEO OMV Petrom.

În plin proces de transformare determinat de tranziția spre o economie decarbonată, dar și de Industria 4.0, definită de Internet of Things, Cloud și Inteligență Artificială, noua realitate economică are nevoie de tineri profesioniști cu un set bine definit de abilități, care sunt tot mai strâns legate de noile tehnologii digitale.

Read more Radu Căprău, OMV Petrom: Industria de petrol și gaze naturale s-a reinventat în permanență

În România, țara cu a doua mare producție de gaze naturale din UE, mai bine de jumătate din populație se încălzește în condiții primare, în general la sobe alimentate cu lemne, învechite și neperformante, care afectează sănătatea utilizatorilor și poluează mediul. Dincolo de problema costurilor ridicate pentru extinderea rețelei, a căror oportunitate trebuie analizată de la caz la caz, accesul la gaze naturale are beneficii majore: creșterea confortului și a sănătății celor nevoiți acum să utilizeze lemnul sau cărbunele, accesul la resurse cât mai diversificate, contribuind astfel la dezvoltare economică și la diminuarea sărăciei energetice.

Read more De ce extinderea rețelei de gaze naturale este o necesitate, nu un moft